Militarii de la medicină

Deoarece am primit multe întrebări despre cum este medicina militară, iar eu nu sunt în măsură să răspund, am rugat un coleg de la Institutul Medico-Militar să povestească puțin despre viața sa de student. Astfel, îi mulțumesc lui Andrei pentru entuziasmul său și pentru post. Vă sfătuiesc să aveți răbdare și să citiți până la capăt, pentru că este foarte interesant.

„Pentru unii un vis frumos, pentru alții un film de groază, armata a continuat să se dezvolte și să se adapteze cum a putut la cerințele societății din zilele noastre. Mulți dintre cei pe care i-am auzit vorbind despre viața de militar (deși unii au fost militari numai în grădiniță la ”Țară țară vrem ostași”) au căutat mai degrabă să scoată în evidență scenarii imaginare decât realitatea, așa că am decis să vorbesc puțin despre viața de militar. Am înțeles că tot mai mulți elevi sunt curioși depre cum este viața de student într-o instituție de învățământ superior militar și încurajez ca informarea lor să se facă numai din surse sigure.

De ce medicină militară?                                                                                                                                      Specializarea medicală este una dintre cele mai respectate ramuri ale Armatei Romane. Motivele pentru care am spus „Da!” medicinei militare sunt legate de statut și stabilitate. Uniforma de ofițer consider că te pune într-o lumină aparte în societate, iar armata, în general, a fost unul dintre angajatorii cu cea mai mare stabilitate. Odată intrat la Institutul Medico-Militar, studentul are taxa de școlarizare plătită și o soldă care crește anual. De acolo și eternul “tu nu îți faci probleme cu taxa” pe care îl aud militarii atunci când vorbesc cu cei din civilie. Solda este modestă la început, însă cu timpul, mai ales din anul 5, când se face avansarea la ofițeri, studenții primesc chiar un mic salariu.

Admiterea la IMM se face exact ca la UMF, se va da același examen în aceeași zi. Ceea ce studentul militar va da în plus sunt probele fizice și un examen de limba engleză. Probele fizice s-au dovedit a fi o problemă pentru unii, însa consider că dacă ai o pregătire fizică adecvată (pe care ți-o faci timp de măcar câteva luni înainte de admitere, nu în ultimele zile) nu ar trebui să ai probleme. În mod normal ar trebui să se ia în calcul și faptul că înainte de militar ești medic, deci nu trebuie să ai calități sportive de infanterist.

Odată trecute probele fizice și examenul de limba engleză, poți merge să dai admiterea la medicină alături de colegii tăi civili. Dacă intri, armata va semna un contract cu tine pe 8 ani (adică 8 ani după ce termini facultatea), în care tu te angajezi să rămâi în sistem. Cei 8 ani cuprind și rezidentiatul. După rezidențiat primești post, nu neapărat unde vrei și ce vrei dar … post. Contractul se poate desface oricând, însă vei plăti înapoi armatei perioada de contract pe care nu ți-ai onorat-o. Ce plătești? Toți banii pe care i-a băgat armata în tine (cazare, haine, solde, taxa la facultate). Nu te leagă nimeni, facem parte din NATO deci nu te mai ia nimeni cu arcanul la oaste. În anul 5 ești avansat la ofițeri și ajungi în eșalonul superior al armatei încă din studenție. La rezidențiat vei concura pentru posturile scoase în spitalele militare din București și din țară, așa că este bine să îți faci o listă cu specialitățile preferate. Nu doar una, pentru că ai putea avea supriza ca ceea ce îți doreai tu să nu se scoată în anul în care dai rezidențiatul sau să se scoată și să o ia altcineva cu punctaj mai bun ca al tău la examen.

Aoleu mama de ce nu mi-ai zis                                                                                                                                        După ce te-ai bucurat o vacanță întreagă de noul tău statut de student militar, în septembrie vei fi chemat 2-3 săptămâni într-o convocare în care vei fi familiarizat puțin cu disciplina de militar și condițiile din căminul IMM. Condițiile nu sunt de hotel, însă sunt decente. Nici în Regie nu ai room service așa că bocetele legate de condiții ar fi fost și acolo. Poate nu sunt cel mai în măsură să vorbesc despre asta pentru că eu am stat acasă, fiind din București, însă, pe de o parte, resimt oarecum lipsa unei vieți “adevărate” de student, cu problemele ei din camin. Sunt părți rele dar și părți bune.

Convocarea pică pentru mulți ca un șoc din cauza schimbării bruște prin care trec. Părinții nu au voie în sediul IMM așa că strada din fața căminului se trasformă într-un loc de pelerinaj în care bobocii se spovedesc la părinți, își plâng păcatele din tinerețe și nu înțeleg cu ce au greșit de au ajuns în bocanci și uniformă de pădure în mijlocul Bucureștiului la 30 de grade. Convocarea este un test de rezistență, mai ales psihică. Vei fi bombardat cu informații, reguli, program strict, abia apuci să îți cunoști colegii și, cel mai important, mergi să tragi cu arma, că doar ești militar ce mama naibii. Băieții vor experimenta freza IMM iar fetele noi coafuri în care să își ascundă cât mai mult păr. Va trebui să te scoli devreme, să nu întârzii la activități (asta dacă nu vrei să faci flotări prea multe).

Primele zile sunt cel mai greu de depășit, apoi lucrurile încep ușor ușor să se calmeze și, personal, cred că perioada aia a fost pe cât de solicitantă, pe atât de distractivă. Nu uita că o să cunoști oameni noi puși și ei la aceeași încercare, deci în perioada de vulnerabiliate psihică, putând să legi prietenii frumoase sau să faci pe interesantul (dacă atât te duce capul). Ideea de bază este că după convocare ești considerat apt să depui jurământul militar și să-ți primești primul grad în noua ta calitate. Apoi, în vacanțele de vară ce urmează, vei mai avea parte la fel de 2-3 săptămâni de convocare, însă vei descoperi că este ca o joacă de copii pe lânga munca depusa la UMF. Pe perioada facultății IMM-ul te va lăsa, în principiu, să îți vezi de treaba ta de student. Însă îți va aminti că porți uniformă uneori. Ceea ce vei mai avea de făcut în plus sunt orele de pregătire medico-militară, o dată pe săptămână, apelurile de dimineață și orele de intrare în cămin (sau dormi lângă gard). În rest beneficiezi de viața de student exact ca toți ceilalți de la UMF, cu mențiunea că nu te stresează taxa de la UMF. A nu se înțelege că mediile celor de la IMM sunt de taxă. În general ele sunt foarte mari datorită nenumăratelor orgolii care zac în studenți și a nevoii de a nu te simți cel mai prost din curtea școlii.

Sfințirea studentului                                                                                                                                                            Un alt moment lacrimogen este depunerea jurământului de militar. Cu o conduită impecabilă și cu arma la picior, studentul militar este sfințit de preotul militar. Apoi recită imnul și jurământul de înrolare în armată. Părinții au voie în curtea instituției și asistă la un moment de cumpănă din viața odraslei. Apogeul este atins odată cu defilarea pe acordurile “Treceți batalioane române Carpații”, însă batalioanele trec doar prin fața cantinei. După defilare urmează sesiunea de poze cu bunica, mama, tata sora, pisica, mai un zâmbet, mai o lacrimă de emoție și apoi te duci să mănânci. Doar tu, pe ei ii trimiți acasă. Este masa festivă iar cantina îmbracă straie de sărbătoare și te așteaptă cu un meniu pe care îl ai doar în ziua respectivă.

După jurământ, ai voie să porți însemnele armatei române, ai carnet de militar și permisiunea să umbli în uniformă pe stradă. Apoi nu rămâne decât să aștepți balul de la IMM și balul de la UMF să îți cunoști colegii și colegele într-un mediu mai deosebit. Vor fi aleși  „Miss” și Mister” Cantină, cei mai chipeși și populari dintre bobocii militari, vei descoperi că superiorii tăi sunt și ei tot oameni și se distrează și ei și vei putea să intri în legătură și cu “ăia mai mari” care fie te vor speria, fie vor fi de treabă și te vor sfătui ce e bine și ce e rău să faci pe acolo.

Ce cred eu?                                                                                                                                                                           Nu regret că am dat la IMM, a fost o decizie înțeleaptă. În anii cât am studiat medicina am stat relaxat că nu vine UMF-ul la mine să-mi ceară vreo taxă, m-am bucurat de statutul de militar la activitățile la care am participat, am fost apreciat de unii și disprețuit de alții, am avut parte de o experiență pe care aș repeta-o și îmi pare rău că se va termina curând. Încurajez pe cei care au îndoieli să vorbească cu studenții militari de la IMM și să ia în calcul păreri ale oamenilor care au trecut prin acea instituție.

Mai departe, ai asigurat un loc într-un spital militar sau o unitate militară în funcție de ordinea mediilor la rezidențiat a colegilor tăi militari, ceea ce îți asigură o stabilitate financiara și un punct de plecare în viață. După terminarea contractului, fiecare este liber să își croiască drumul său în viață, fie că renunță la statutul de militar, fie că își continuă cariera în armată și urcă în ierarhia ofițerilor. Mult suces!”

Andrei va răspunde întrebărilor voastre la comentarii, însă vă rog să țineți cont de faptul că este anul 6 și timpul nu îi permite să fie foarte prompt.

***

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi la articole (pe coloana din dreapta) și să ne dai un like pe FACEBOOK. Dacă acest blog ți-a fost sau îți este util te rugăm să-l recomanzi unui prieten.

Procesul de adaptare

Zilele trecute, o colegă a spus un adevăr la care eu până acum nu m-am gândit: ”ce bine ar fi dacă facultatea asta ar veni și cu instrucțiuni de folosire”.

Ca student de anul I te găsești de multe ori în situația de a te pierde pe culoarele facultății în căutarea unui laborator sau de a-ți pune frecvent întrebarea ”din ce dăm examen până la urmă?”. În primele săptămâni  te confrunți cu o cantitate foarte mare de informație. Cărți, caiete de laborator, notițe, atlase de anatomie, un întreg vârtej de lucruri noi, care vin toate, deodată, fără instrucțiuni. Uneori te simți descurajat, alteori foarte determinat și sigur de reușită. Dar prima sătptămână la medicină a fost pentru mine o săptămână a contrastelor. De ce?

  1. Profesorii

E imposibil să nu găsești 2-3 profesori care să îți spună de la început cât de mic și de neînsemnat ești, că ai venit la o facultate grea și că vor fi atât de multe lucruri de învățat că probabil nu vei avea nici o șansă. Tot acești profesori vor amenința că jumătate din studenți pică la cursul lor și că orice lucru spus greșit e un fel de condamnare la moarte.

  1. Colegii din anii mai mari

Ei privesc totul cu detașare, îți spun din start că toate amenințările din primul semestru sunt ceva la ordinea zilei și încep să îți povestească despre fiecare examen în parte. Par relaxați și siguri pe ei, unii povestesc cu amuzament cum au picat un examen, alții îți indică în ce fel trebuie să abordezi un profesor mai dificil.

Între aceste două extreme te găsești tu. Un student care nu știe exact ce să creadă, care se uită cum pe zi ce trece teancul de cursuri crește și începe să se întrebe dacă întradevăr a ales facultatea potrivită. Evident, adevărul este undeva la mijloc. Da, e greu, mai ales că liceul ne-a obișnuit să învățăm lucruri fără aplicabilitate și să memorăm cuvânt cu cuvânt o lecție pe care profesorul a dictat-o fugitiv. Dar este cu adevărat un sentiment de mulțumire atunci când ceea ce înveți are o utilitate, când pentru prima dată simți că nu pierzi timpul cu informații inutile pe care trebuie să le reții doar de moment. Ai o satisfacție atunci când aplici ceea ce înveți, când simți că pe curs ce trece începi să înțelegi ce se întâmplă, începi să vezi cum se leagă toate. Încet, anatomia devine interesantă, chiar dacă sunt mulți termeni de reținut, iar biologia celulară ceva curios, despre care vrei să afli mai multe.

Primele săptămâni la medicină te învață un lucru foarte important: să nu te descurajezi. Ce azi pare foarte complicat, mâine va începe să capete sens, pe măsură ce îți recitești notițele cu explicații. Aici munca dă rezultate vizibile, simți cum îți formezi un nou mod de a privi lucrurile, cum evoluezi.

Așa că nu vă descurajați. Da, este greu să înveți și pentru bacalaureat și pentru examenul de admitere. Am fost acolo. Am tocit și eu comentarii la română din care acum nu îmi mai amintesc nimic, am acumulat o groază de cunoștințe pentru acest examen, cunoștințe pe care acum nu le mai am și de care nu am de fapt nevoie.  Am învățat pentru a mă asigura că pot să învăț în continuare.

Dar au trecut toate, iar acum privesc cu detașare în urmă. Exact ca studenții din anii mai mari. M-am obișnuit cu programul de cursuri întins pe toată ziua și graba de a apuca să mănânci ceva între laboratoare.

Pe holurile facultății se vorbește despre balul bobocilor și despre excursii. Cursurile curg în continuare, materia devine tot mai complexă. Uneori rămâi în urmă cu învățatul la anatomie, alteori îți scrii referatele în noaptea de dinaintea cursului, dar încet și sigur te adaptezi la acest ritm, la care se adaugă, desigur, trainingurile, activitățile de voluntariat și…petrecerile! Dar mai multe despre asta săptămâna viitoare, când, sper, nu voi mai scrie articole în miez de noapte.

***

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi la articole (pe coloana din dreapta) și să ne dai un like pe FACEBOOK. Dacă acest blog ți-a fost sau îți este util te rugăm să-l recomanzi unui prieten.

9 motive să dai la medicină

Am reușit, împreună cu Roxana (UMF Timișoara), să strângem 9 motive pentru care merită să faci medicina.

  1. Vrei să îi vindeci pe bolnavi

Clișeic sau nu, cred că acesta este principalul motiv pentru care lumea ar trebui să vină la medicină: să vrei să le faci bine altora, să le alini suferința și să le redai sănătatea pierdută (acolo unde e posibil). Când un pacient îți zâmbește și îți spune un “mulțumesc”, satisfacția va fi fără îndoială mare. Nu degeaba se spune că medicina este o meserie nobilă.

“Medicina este știinţă şi conştiinţă încălzite de iubire faţă de oameni.” (Iuliu Haţieganu)

  1. Cercetarea

Medicina nu este singurul domeniu în care se poate face cercetare, dar cu siguranță este cel mai palpitant. Poate nu va descoperi penicilina a doua oară, însă cine face cercetare și descoperă ceva nou va avea satisfacția că a contribuit la progresul omenirii și poate va fi un deschizător de drumuri pentru alte idei noi de cercetare. Din păcate în România cercetarea este slab dezvoltată, dar nu știm ce ne va rezerva viitorul. Până la urmă și leacul pentru cancer poate fi descoperit, dar încă nu s-a găsit cercetătorul potrivit.

  1. Ți-au plăcut științele naturale în liceu

Poate părea un motiv absurd la prima vedere, dar trebuie să îți și placă materiile pe care le studiezi. Dacă lucrul acesta se întâmplă din liceu, când poate preferai să înțelegi mecanismele de formare ale urinii decât să înveți la istorie sau matematică, atunci cred că medicina este o alternativă bună de luat în considerare. Materiile pe care le vei studia la facultate, deși nu la fel de exacte precum cele din liceu, vor avea rostul de a te face să înțelegi cum funcționează organismul și cum trebuie să abordezi o boală pentru a ieși tu câștigător și nu aceasta.

  1. Îți place să ai mereu ocupație

Dacă ești o fire „neliniștită”, curioasă și preferi să faci ceva util decât să stai și să pierzi vremea, poți veni la medicină. Vei avea mult învățat, iar dacă îți rămân zile libere sigur este o conferință sau un workshop la care să participi. Nu uita nici de faptul că poți merge oricând în spital într-o gardă ca să mai înveți câteva lucruri noi. De asemenea activitățile organizațiilor studențești și ale cercurilor științifice te pot ține ocupat, dacă asta îți dorești.

  1. Îți place adrenalina

Dacă îți plac senzațiile tari, atunci medicina îți va oferi multe momente pline de adrenalină cu siguranță. Chiar dacă se spune că stresul te omoară încet dar sigur, sunt unii medici care au trăit în stresul acestei profesii o viață întreagă și la 70 de ani încă „se țin” foarte bine. Deci se pare că munca multă (și în special cea intelectuală) te face să îmbătrânești mai greu, nu te ucide mai repede.

  1. Cariera universitară

Mulți uită acest aspect, dar un medic poate să se dedice mai mult unei cariere universitare decât meseriei, dacă dorește. Dacă ai aptitudini didactice, atunci poți să lucrezi cu studenții și să formezi noi medici. Poate tu ești conștient că nu ai să fi un foarte bun practician, dar poți să le predai studenților mai ales în anii pre-clinici. Să transformi niște studenți plini de vise copilărești în niște medici buni, este la fel de nobil ca tratarea pacienților, dar asta presupune că tu știi cum ar trebui să fie un medic bun. Practic prin mâinile tale vor trece destinele multor generații de studenți.

  1. Ai inițiativă

Medicina este un domeniu în care e nevoie de mulți oameni cu inițiativă. Nu trebuie să te complaci în situațiile date dacă acestea îți oferă nemulțumire. Ești dator să încerci să aduci mereu o îmbunătățire lucrurilor și de ce nu să implementezi proiecte noi în spitalul în care vei lucra. Desigur, pentru a putea face acest lucru trebuie să fii un bun observator. Multe dintre schimbările majore care au avut loc de-a lungul timpului în medicină, au fost privite sceptic la început. Din păcate oamenii urăsc schimbările, dar tu trebuie să fii conștient mereu că binele pacientului tău e mai presus de orice. Au existat medici care au pornit de la o sală de operație în care picau pereții și au creat apoi o întreagă secție unde se aplică metode terapeutice moderne. Deci oricine poate să facă asta dacă își dorește cu adevărat.

  1. Vei lucra cu viața omului

Acesta poate fi un lucru pro sau contra a veni la medicină. Dacă ești o persoană responabilă atunci este un argument pro, după mine. Cred că nimic nu este mai palpitant și mai aproape de limitele omului decât a lupta cu moartea și a încerca să prelungești cât mai mult viața unui om. Vei vedea poate un pacient “mort” care își revine miraculos dintr-un stop cardio-respirator sau pacienți aduși pe targă și care datorită ție se ridică și pleacă acasă pe picioarele proprii. Spre exemplu, la secția de terapie intensivă, un medic se “joacă” cu 100 de medicamente, folosindu-le în doze variabile, pentru a păstra funcțiile organismului sau pentru a stabiliza un pacient. La neurochirurgie, ai șansa să atingi creierul cuiva, iar la chirurgie cardiovasculară inima pacientului. Toate acestea sunt niște senzații unice, iar unii medici au privilegiul să le trăiască. Am dat doar câteva exemple, dar aproape fiecare specialitate îți poate oferi satisfacții de genul acesta.

  1. Ai de unde alege

Ceea ce mi se pare mie frumos la această facultate este faptul că dacă nu îți place o anume specialitate, atunci mai ai încă vreo câteva zeci dintre care să alegi. Aproape fiecare student își găsește în cele din urmă o specialitate care i se potrivește. Posibilitățile de practică după ce termini facultatea sunt multe, iar dacă te apuci de ceva și nu îți place poți oricând să o iei de la început cu o altă specialitate. Mai mult, este atât de greu să ajungi să le știi pe toate sau să fii medicul perfect (dacă e posibil vreodată), încât medicina și profesia de medic îți oferă diversitate și provocări noi mereu.

Dacă mai știți și voi alte motive, vă rugăm să le scrieți la comentarii.

***

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi pe coloana din dreapta sau ne poți da un like pe FACEBOOK pentru a vedea mereu noutățile care apar.

UMF Craiova. Introducere

Iata ca a venit  momentul in care si Craiova are un reprezentant pe blogul de medicinisti. Voi trece direct la subiect. Sunt studenta in anul I la Universitatea de medicina si farmacie din Craiova, institutie infiintata in 1970, fiind in prezent o facultate cu grad ridicat de incredere. Admiterea consta intr-un examen: 60 de grile de biologie si 40 de grile de fizica sau chimie, la alegere. Cartile din programa le gasiti in detaliu pe site-ul facultatii www.umfcv.ro iar cartile de grile se pot cumpara de la tipografia facultatii.

Intrebarea care se afla pe buzele tuturor atunci cand spui ca vrei sa dai admitere la aceasta facultate este “ai invatat grilele sau materia?”. Am dat admitere, am inteles in urma acestei experiente ce necesita pentru a fi pe lista de admisi, si voi afirma de la inceput ca NU, solutia nu este sa invatati grilele. Faceti grilele de la cap la coada, repetati-le de cat mai multe ori pentru a va obisnui cu felul in care sunt formulate cerintele, dar nu va bazati pe faptul ca veti avea noroc la examen si vor pica exact grilele din carte.

Subiectele examenului de la Craiova nu se fac publice, candidatii nu au voie sa pastreze foaia cu subiecte, asa ca nu pot decat sa va informez si sa clarific ceea ce se tot dezbate intre candidatii acestei facultati: grilele de la examen sunt asemanatoare cu cele din carte, dar nu sunt exact aceleasi! Asa ca DA, invatati materia, invatati care este originea aparenta a nervilor cranieni, nu va bazati pe faptul ca “nu o sa pice”. Invatati sa faceti problemele la fizica/chimie, nu le tratati ca pe ceva neimportant. Pastrati-va calmul atunci cand va incurcati in fibrele simpatice si parasimpatice, le veti intelege, chiar daca par dificile la inceput. Nu in ultimul rand, nu va lasati descurajati de cei care se lauda ca invata 6 ore pe zi, ca stiu toate capitolele pe de rost si ca sunt convinsi ca vor lua nota 10. Cei mai multi nu sunt nici pe departe pregatiti pentru examen.

O data in viata trebuie sa participi la macar o deschidere de an universitar, iar pe data de 1 octombrie, aula Magna a fost neincapatoare pentru studentii medicinisti de la Craiova. Toata munca pentru acest examen merita, facultatea de medicina promite nu doar o cariera frumoasa, ci si ani de studentie plini de activitati interesante si distractie. In ziua deschiderii membrii Senatului Studentilor Medicinisti (SSM) te intampina cu pliante si informatii despre programele in care te poti implica, iar de aici nu mai ramane decat sa iti gasesti colegii de grupa si sa pui intrebarea de pe buzele tuturor studentilor de anul I: “cu cine facem biochimie?”.

***

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi la articole (pe coloana din dreapta) și să ne dai un like pe FACEBOOK. Dacă acest blog ți-a fost sau îți este util te rugăm să-l recomanzi unui prieten.

Studenții, semiologia și anul al treilea

Am promis că voi scrie un articol despre cum e anul al III-lea și chiar dacă-l scriu retrospectiv sper să-l găsiți util. Pentru început vreau să reamintesc faptul că eu (adică seria din care fac parte și eu) am făcut semiologie la Clinica Medicală II și chirurgie la Institutul Oncologic. Fiecare serie de studenți face aceste două materii (și nu numai) la diferite clinici sau cu diferiți profesori, deci ceea ce vă vor povestii unii nu rămâne universal valabil. Eu voi povesti mai mult pentru cei aflați în situația în care am fost și eu.

În primul rând așteptați-vă ca anul al treilea să fie foarte greu. Nu poate fi comparat cu niciun alt an de până acum în ceea ce privește dificultatea. Nu atât volumul de informații îl face să fie greu, cât mai ales faptul că o mulțime de informații (termeni specifici, boli, tehnici, medicamente, etc) sunt total noi pentru un student care tocmai a terminat anul al doilea. Dacă în primii doi ani nu tot ceea ce aveai de învățat era o noutate pentru tine, în anul al treilea lucrurile nu mai stau chiar așa. Din punctul meu de vedere există o prăpastie foarte mare între primii doi ani și cel de al treilea. Informație este foarte concentrată în ultimul dintre acestea, iar în primii doi ani materiile sunt destul de laxe.

Pe scurt, semiologia va fi foarte grea, fără îndoială. După tot stresul în care veți trăi anul al treilea, probabil nimic nu vă mai poate intimida apoi la examene. Farmacologia vă va da coșmaruri noapte (mai ales în nopțile de sesiune), pentru că este atât de stufoasă încât riscați să faceți hernie de disc atunci când le ridicați de pe birou. Chirurgia, acolo unde am făcut eu, nu este foarte dificilă, dar nici ușoară. Mai mult veți învăța partea de semiologie și propedeutică deci nu vă așteptați să vedeți prea mulți pacienți sau prea multe intervenții chirurgicale. Orele de abilități practice vor fi foarte interesante, iar voi aveți șansa să exersați anumite manopere pe manechinele de la centru de simulare. Morfopatologia este o altă materie stufoasă, pe care mulți studenți o urăsc (printre care și eu), dar fără de care nu poți să înțelegi patologia în anii clinici. Igiena ar fi mult potrivită ca un opțional, nu ca materie pentru care studenții să învețe atât de mult de teamă să nu pice. Fiziopatologia, din păcate se face foarte prost la noi la facultate. Veți învăța lucruri noi, dar nu atâtea cât ar trebui să învețe un student la această materie. Din punctul meu de vedere fiziopatologia este materia de bază pentru a înțelege bolile studiate în anii 4-6.

Din câte am observat în prima săptămână de an patru, pretențiile sunt destul de mari de la studenți, deși adevărul e că anii pre-clinici nu te pregătesc suficient pentru anii clinici. Iar anul trei nu poate fi considerat un an pre-clinic. Este cumva mai mult clinic decât pre-clinic sau să zicem că e jumătate clinic jumătate pre-clinic. Pentru cei care nu știți deja, dacă nu ai toate examenele din primii trei ani trecute la sfârșitul sesiunilor de restanțe din vara de după anul al treilea, nu poți trece în anul al patrulea și vei fi nevoit să repeți anul trei (materiile pe care nu le-ai trecut).

Anul trei are și părțile lui frumoase însă. Veți intra zilnic în contact cu pacienții, veți învăța să comunicați cu aceștia, veți învăța boala la patul bolnavului (așa cum se zice). Experiența îmi spune că la patul bolnavului înveți cel mai bine. Ceea ce citești din cărți mai uiți, dar un pacient pe care l-ai văzut și cu care ai vorbit nu-l uiți la fel de ușor. Parcă începi să te simți cât de cât medic. Partea proastă în anii clinici e că mulți medici (care îți sunt care didactice) sunt ocupați atât de mult cu pacienții încât nu au timp și poate nici răbdarea necesară să te învețe multe lucruri. Iar dacă tu nu te arăți interesat (și nu te poți arăta mereu, pentru că multe lucruri îți e greu să le înțelegi la început) cadrul didactic nu e foarte preocupat să “tragă de tine”. Mai multe, vă las pe voi să descoperiți. Succes!

***

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi pe coloana din dreapta sau ne poți da un like pe FACEBOOK pentru a vedea mereu noutățile care apar.

Scrisoare către viitorii mediciniști

Dragi viitori studenți și boboci , scrisoarea aceasta vă este adresată vouă. Deoarece momentan lucrez la mai multe articole, pentru a umple golul lăsat de absența posturilor din acest an, vă trimit această scrisoare, să vă țină ocupați până la apariția celorlalte.

Colegii mei au scris despre calitățile studentului medicinist, motivele pentru care să nu veniți la medicină , despre orarul studentului medicinist etc. Eu vreau să vă spun că sunt mult mai puține motive pro venirii voastre la această facultate decât contra , însă ,la sfârșitul zilei, motivele pro vor conta mai mult pentru voi.

Așa că vă doresc lectură placută până când ne întâlnim din nou !

Ai terminat recent cu Bac-ul( și faci parte din cei care nu au avut probleme cu el-ceea ce în ziua de astăzi înseamnă multe) și te-ai gândit că vrei să fii și tu ca Meredith Grey sau Gregory House . Vrei să atingi o inimă caldă care bate sau să te uiți la radiografii. Vrei să faci practică la SMURD ,să vezi cum e în camera de urgențe. Vrei să iți transformi Tirozina în Dopamină și apoi în Adrenalină și vrei să o simți în tot corpul , electrizându-te în timp ce alergi plin de sânge dintr-o sală de operații în alta, ca mai apoi, să pui capul pe pernă și să te gândești că ai făcut cu adevărat ceva ce contează pentru omenire, pentru o familie, pentru cineva. Sau vrei o grămadă de bani și faimă și să se învețe despre cusatura “introdu-ți numele aici” la facultate.

Mai gândește-te o dată.

Tot ce vei avea în primii ani de medicină va fi satisfacția că bunica ta te întreabă ce poate avea și că ai tăi spun cu mândrie că o să fii doctor. O să fii doctor, însă asta e ceva mai variabil decat x-ul într-o ecuație.

În primele zile din anul 1 ești plin de dorințe , dar ele dispar și în curând se transformă în dezamăgire toată bula aceasta în care trăiai. Medicina e grea și în primul an nu o să vezi nimic decât “studiile efectuate la St.Louis ” ale profesorului dr.Nicolaescu și cum arată spatele colegilor care se aglutinează la cadavru, în încercarea ta de a vedea o splină. Dar e ok..pentru că în primul semestru înveți mușchii și poți să studiezi mușchii spatelui trei ore. Asta dacă nu te plictisești și renunți la visul de a fi chirurg pentru că undeva pe drum dopamina aceea de scurtă durată nu se mai transformă în nimic, pentru că nu are de ce să o facă.

Materiile sunt extraordinar de grele și sunt mai grele pe masură ce avansezi în an, pentru că noi dăm Bac-ul în fiecare semestru+ lucrări practice ,doar ca să nu ne plictisim cumva.

Sigur…o să îți împarți materia și vei învăța în fiecare zi câte un subiect ,iar când vine sesiunea tu deja știi totul, mai trebuie doar să recitești…cărți…de câte 300 de pagini înmulțit cu 10 . Și o să citești fiecare subiect…cam 3 zile,apoi efectul dispare și totul e pe standby. Poate nu esti genul de student care învață orice cu plăcere. Nu toate materiile vor fi plăcute . Nu toate materiile vi se vor părea interesante. Nu știu cât de ușor vă este să învățați materii care nu vă plac, mie nu îmi este ușor deloc,recunosc.

Ceea ce vreau să știți despre mine este faptul că nu sunt un student perfecționist . Aici perfecționismul înseamnă să înveți și ceea ce îți displace enorm . Înseamnă să încetezi să te plângi și să iei materia aceea și să o înveți de parcă îți dai mâine specializarea din acea materie. Un medic perfecționist, da .Voi încerca mereu să fiu un Ginecolog perfect, însă nu cred că voi putea vreodată să învăț cu usurință ceva ce nu îmi spune nimic și, din nefericire pentru noi trebuie să încercăm necontenit să câștigăm toate aceste mici bătălii pentru a putea , în final, să savurăm marea victorie. Marele război e în anul șase pentru mine, din nefericire, dar asta e. Merită fiecare cicatrice dobândită pe parcurs.

Sper ca vouă să vă fie mai ușor decât îmi este mie și să faceți parte din celălalt tip de perfecționism, însă, nu uitați că , indiferent de modul în care învățați și notele pe care le luați, cel mai mult contează până la urmă dragostea voastră pentru oameni și pentru medicină,iar primul lucru pe care l-am învățat la facultatea aceasta a fost să nu zic niciodată “eu niciodată…”, o să învățați și voi multe.

Există mai multe tipuri de studenți , fiecare tip are aspectele lui negative și pozitive, că așa e în viață.

Există studentul perfecționist de care vă scriam mai sus, care învață totul pentru că asta e prioritatea lui și știe ce vrea, dar asta s-ar putea să nu îl facă un medic bun în viitor. Mulți pot recita dintr-o carte fără să știe pe ce și cum să pună mâna.

Există studentul mediocru care nu ia niciodată 5 ,dar niciodată 10.

Și există studentul care supraviețuiește. Cu 5 pe flanc, dar supraviețuiește.

Să îți dai seama că trebuie să avansezi în fiecare an și să ajungi la rezidențiat să fii din categoria 1,mi se pare cel mai important lucru pentru cei care nu se află în prima categorie. Mie asta îmi place la facultatea aceasta, că indiferent cât suferi și indiferent de câte eșecuri ai parte , în fiecare an ai avansat . Unii mai greu, alții mai ușor. Nobody said it was easy.

Ca și nou student trebuie să iți fie frică de toate cele 3 categorii de studenți și să nu subestimezi pe nimeni. Locurile la buget sunt FOARTE limitate iar tu ești într-o continuă concurență cu tine și cu cei din jur. Dacă ai reuși să nu îți pierzi umanitatea pe parcurs, ar fi minunat, pentru că foarte mulți și-o pierd, dacă au avut-o vreodată.

Eu nu sunt aici ca să vă zic ce să faceți și ce să nu faceți , eu vreau doar să vă spun că voi știți că Medicina e grea, dar nu aveți idee cât de grea este dacă sunteți genul de oameni care vreți să fiți impulsionați de ceva mereu, care căutați mentori, care căutați ceva spre care să țintiți dorința și pasiunea .

Veți sta mult timp în casă pentru că nu o să știți să învățați și să faceți conexiuni, veți pierde multe pentru că indiferent dacă îi dai sau refuzi să îi dai , Medicina o să îți ia fără să îți ceară .

O să te pierzi psihic în informații prea multe că să le reții când nu știi despre ce vorbește domnul profesor X, pentru că ceea ce descrie el acolo e ceva foarte incompatibil cu tine…o să te stresezi și o să te panichezi și în unele momente din viața de aici o să lovești rock bottom.

DAR

O să înveți să te maturizezi și să te autodepășești.

O să întâlnești foarte puțini oameni inteligenți și extraordinari,dar o să înveți astfel să apreciezi mai mult lumea puțină care merită .

O să ajungi de la împins targa la SMURD la pus o branulă, dat o injecție și o să simți tu însuți pierderea și salvarea unei vieți,chiar dacă nici măcar nu cunoști persoana în cauză.

O să știi o mulțime de lucruri și o să înțelegi că proverbul “cunoașterea înseamna putere” chiar înseamnă ceva.

O să ajungi dintr-o persoană superficială la o persoană care se enervează atunci când nu gasește explicația unui mecanism .

O să plângi pe cartea de Neuroanatomie pentru că ceva mai ironic decât să nu înțelegi chestii despre propriul creier nu există nimic pe lumea aceasta. Dar după ce o să îl iei o să plângi de bucurie.

Examenele luate sunt fiecare o sursă de satisfacție și un motiv de exaltare , un punct de succes la care să te întorci de câte ori te simți neputincios în fața unei situații . Toate sunt micile tale bătălii câștigate.

De ce să nu vii la medicină? De ce să nu dai peste oameni uimitori în devenirea ta ca persoană uimitoare?

De ce să nu salvezi o viață?

Da sigur..e grea..buhuhu. Viața e grea, medicina însă..o face mai frumoasă.Nu uitați că e grea cu un motiv : dacă ar fi fost ușoară , toată lumea ar fi putut să o facă.

                                                                                                                                                                             Cu drag, Doris.

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi pe coloana din dreapta sau ne poți da un like pe FACEBOOK pentru a vedea mereu noutățile care apar.