Procesul de adaptare

Zilele trecute, o colegă a spus un adevăr la care eu până acum nu m-am gândit: ”ce bine ar fi dacă facultatea asta ar veni și cu instrucțiuni de folosire”.

Ca student de anul I te găsești de multe ori în situația de a te pierde pe culoarele facultății în căutarea unui laborator sau de a-ți pune frecvent întrebarea ”din ce dăm examen până la urmă?”. În primele săptămâni  te confrunți cu o cantitate foarte mare de informație. Cărți, caiete de laborator, notițe, atlase de anatomie, un întreg vârtej de lucruri noi, care vin toate, deodată, fără instrucțiuni. Uneori te simți descurajat, alteori foarte determinat și sigur de reușită. Dar prima sătptămână la medicină a fost pentru mine o săptămână a contrastelor. De ce?

  1. Profesorii

E imposibil să nu găsești 2-3 profesori care să îți spună de la început cât de mic și de neînsemnat ești, că ai venit la o facultate grea și că vor fi atât de multe lucruri de învățat că probabil nu vei avea nici o șansă. Tot acești profesori vor amenința că jumătate din studenți pică la cursul lor și că orice lucru spus greșit e un fel de condamnare la moarte.

  1. Colegii din anii mai mari

Ei privesc totul cu detașare, îți spun din start că toate amenințările din primul semestru sunt ceva la ordinea zilei și încep să îți povestească despre fiecare examen în parte. Par relaxați și siguri pe ei, unii povestesc cu amuzament cum au picat un examen, alții îți indică în ce fel trebuie să abordezi un profesor mai dificil.

Între aceste două extreme te găsești tu. Un student care nu știe exact ce să creadă, care se uită cum pe zi ce trece teancul de cursuri crește și începe să se întrebe dacă întradevăr a ales facultatea potrivită. Evident, adevărul este undeva la mijloc. Da, e greu, mai ales că liceul ne-a obișnuit să învățăm lucruri fără aplicabilitate și să memorăm cuvânt cu cuvânt o lecție pe care profesorul a dictat-o fugitiv. Dar este cu adevărat un sentiment de mulțumire atunci când ceea ce înveți are o utilitate, când pentru prima dată simți că nu pierzi timpul cu informații inutile pe care trebuie să le reții doar de moment. Ai o satisfacție atunci când aplici ceea ce înveți, când simți că pe curs ce trece începi să înțelegi ce se întâmplă, începi să vezi cum se leagă toate. Încet, anatomia devine interesantă, chiar dacă sunt mulți termeni de reținut, iar biologia celulară ceva curios, despre care vrei să afli mai multe.

Primele săptămâni la medicină te învață un lucru foarte important: să nu te descurajezi. Ce azi pare foarte complicat, mâine va începe să capete sens, pe măsură ce îți recitești notițele cu explicații. Aici munca dă rezultate vizibile, simți cum îți formezi un nou mod de a privi lucrurile, cum evoluezi.

Așa că nu vă descurajați. Da, este greu să înveți și pentru bacalaureat și pentru examenul de admitere. Am fost acolo. Am tocit și eu comentarii la română din care acum nu îmi mai amintesc nimic, am acumulat o groază de cunoștințe pentru acest examen, cunoștințe pe care acum nu le mai am și de care nu am de fapt nevoie.  Am învățat pentru a mă asigura că pot să învăț în continuare.

Dar au trecut toate, iar acum privesc cu detașare în urmă. Exact ca studenții din anii mai mari. M-am obișnuit cu programul de cursuri întins pe toată ziua și graba de a apuca să mănânci ceva între laboratoare.

Pe holurile facultății se vorbește despre balul bobocilor și despre excursii. Cursurile curg în continuare, materia devine tot mai complexă. Uneori rămâi în urmă cu învățatul la anatomie, alteori îți scrii referatele în noaptea de dinaintea cursului, dar încet și sigur te adaptezi la acest ritm, la care se adaugă, desigur, trainingurile, activitățile de voluntariat și…petrecerile! Dar mai multe despre asta săptămâna viitoare, când, sper, nu voi mai scrie articole în miez de noapte.

***

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi la articole (pe coloana din dreapta) și să ne dai un like pe FACEBOOK. Dacă acest blog ți-a fost sau îți este util te rugăm să-l recomanzi unui prieten.

9 motive să dai la medicină

Am reușit, împreună cu Roxana (UMF Timișoara), să strângem 9 motive pentru care merită să faci medicina.

  1. Vrei să îi vindeci pe bolnavi

Clișeic sau nu, cred că acesta este principalul motiv pentru care lumea ar trebui să vină la medicină: să vrei să le faci bine altora, să le alini suferința și să le redai sănătatea pierdută (acolo unde e posibil). Când un pacient îți zâmbește și îți spune un “mulțumesc”, satisfacția va fi fără îndoială mare. Nu degeaba se spune că medicina este o meserie nobilă.

“Medicina este știinţă şi conştiinţă încălzite de iubire faţă de oameni.” (Iuliu Haţieganu)

  1. Cercetarea

Medicina nu este singurul domeniu în care se poate face cercetare, dar cu siguranță este cel mai palpitant. Poate nu va descoperi penicilina a doua oară, însă cine face cercetare și descoperă ceva nou va avea satisfacția că a contribuit la progresul omenirii și poate va fi un deschizător de drumuri pentru alte idei noi de cercetare. Din păcate în România cercetarea este slab dezvoltată, dar nu știm ce ne va rezerva viitorul. Până la urmă și leacul pentru cancer poate fi descoperit, dar încă nu s-a găsit cercetătorul potrivit.

  1. Ți-au plăcut științele naturale în liceu

Poate părea un motiv absurd la prima vedere, dar trebuie să îți și placă materiile pe care le studiezi. Dacă lucrul acesta se întâmplă din liceu, când poate preferai să înțelegi mecanismele de formare ale urinii decât să înveți la istorie sau matematică, atunci cred că medicina este o alternativă bună de luat în considerare. Materiile pe care le vei studia la facultate, deși nu la fel de exacte precum cele din liceu, vor avea rostul de a te face să înțelegi cum funcționează organismul și cum trebuie să abordezi o boală pentru a ieși tu câștigător și nu aceasta.

  1. Îți place să ai mereu ocupație

Dacă ești o fire „neliniștită”, curioasă și preferi să faci ceva util decât să stai și să pierzi vremea, poți veni la medicină. Vei avea mult învățat, iar dacă îți rămân zile libere sigur este o conferință sau un workshop la care să participi. Nu uita nici de faptul că poți merge oricând în spital într-o gardă ca să mai înveți câteva lucruri noi. De asemenea activitățile organizațiilor studențești și ale cercurilor științifice te pot ține ocupat, dacă asta îți dorești.

  1. Îți place adrenalina

Dacă îți plac senzațiile tari, atunci medicina îți va oferi multe momente pline de adrenalină cu siguranță. Chiar dacă se spune că stresul te omoară încet dar sigur, sunt unii medici care au trăit în stresul acestei profesii o viață întreagă și la 70 de ani încă „se țin” foarte bine. Deci se pare că munca multă (și în special cea intelectuală) te face să îmbătrânești mai greu, nu te ucide mai repede.

  1. Cariera universitară

Mulți uită acest aspect, dar un medic poate să se dedice mai mult unei cariere universitare decât meseriei, dacă dorește. Dacă ai aptitudini didactice, atunci poți să lucrezi cu studenții și să formezi noi medici. Poate tu ești conștient că nu ai să fi un foarte bun practician, dar poți să le predai studenților mai ales în anii pre-clinici. Să transformi niște studenți plini de vise copilărești în niște medici buni, este la fel de nobil ca tratarea pacienților, dar asta presupune că tu știi cum ar trebui să fie un medic bun. Practic prin mâinile tale vor trece destinele multor generații de studenți.

  1. Ai inițiativă

Medicina este un domeniu în care e nevoie de mulți oameni cu inițiativă. Nu trebuie să te complaci în situațiile date dacă acestea îți oferă nemulțumire. Ești dator să încerci să aduci mereu o îmbunătățire lucrurilor și de ce nu să implementezi proiecte noi în spitalul în care vei lucra. Desigur, pentru a putea face acest lucru trebuie să fii un bun observator. Multe dintre schimbările majore care au avut loc de-a lungul timpului în medicină, au fost privite sceptic la început. Din păcate oamenii urăsc schimbările, dar tu trebuie să fii conștient mereu că binele pacientului tău e mai presus de orice. Au existat medici care au pornit de la o sală de operație în care picau pereții și au creat apoi o întreagă secție unde se aplică metode terapeutice moderne. Deci oricine poate să facă asta dacă își dorește cu adevărat.

  1. Vei lucra cu viața omului

Acesta poate fi un lucru pro sau contra a veni la medicină. Dacă ești o persoană responabilă atunci este un argument pro, după mine. Cred că nimic nu este mai palpitant și mai aproape de limitele omului decât a lupta cu moartea și a încerca să prelungești cât mai mult viața unui om. Vei vedea poate un pacient “mort” care își revine miraculos dintr-un stop cardio-respirator sau pacienți aduși pe targă și care datorită ție se ridică și pleacă acasă pe picioarele proprii. Spre exemplu, la secția de terapie intensivă, un medic se “joacă” cu 100 de medicamente, folosindu-le în doze variabile, pentru a păstra funcțiile organismului sau pentru a stabiliza un pacient. La neurochirurgie, ai șansa să atingi creierul cuiva, iar la chirurgie cardiovasculară inima pacientului. Toate acestea sunt niște senzații unice, iar unii medici au privilegiul să le trăiască. Am dat doar câteva exemple, dar aproape fiecare specialitate îți poate oferi satisfacții de genul acesta.

  1. Ai de unde alege

Ceea ce mi se pare mie frumos la această facultate este faptul că dacă nu îți place o anume specialitate, atunci mai ai încă vreo câteva zeci dintre care să alegi. Aproape fiecare student își găsește în cele din urmă o specialitate care i se potrivește. Posibilitățile de practică după ce termini facultatea sunt multe, iar dacă te apuci de ceva și nu îți place poți oricând să o iei de la început cu o altă specialitate. Mai mult, este atât de greu să ajungi să le știi pe toate sau să fii medicul perfect (dacă e posibil vreodată), încât medicina și profesia de medic îți oferă diversitate și provocări noi mereu.

Dacă mai știți și voi alte motive, vă rugăm să le scrieți la comentarii.

***

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi pe coloana din dreapta sau ne poți da un like pe FACEBOOK pentru a vedea mereu noutățile care apar.

UMF Craiova. Introducere

Iata ca a venit  momentul in care si Craiova are un reprezentant pe blogul de medicinisti. Voi trece direct la subiect. Sunt studenta in anul I la Universitatea de medicina si farmacie din Craiova, institutie infiintata in 1970, fiind in prezent o facultate cu grad ridicat de incredere. Admiterea consta intr-un examen: 60 de grile de biologie si 40 de grile de fizica sau chimie, la alegere. Cartile din programa le gasiti in detaliu pe site-ul facultatii www.umfcv.ro iar cartile de grile se pot cumpara de la tipografia facultatii.

Intrebarea care se afla pe buzele tuturor atunci cand spui ca vrei sa dai admitere la aceasta facultate este “ai invatat grilele sau materia?”. Am dat admitere, am inteles in urma acestei experiente ce necesita pentru a fi pe lista de admisi, si voi afirma de la inceput ca NU, solutia nu este sa invatati grilele. Faceti grilele de la cap la coada, repetati-le de cat mai multe ori pentru a va obisnui cu felul in care sunt formulate cerintele, dar nu va bazati pe faptul ca veti avea noroc la examen si vor pica exact grilele din carte.

Subiectele examenului de la Craiova nu se fac publice, candidatii nu au voie sa pastreze foaia cu subiecte, asa ca nu pot decat sa va informez si sa clarific ceea ce se tot dezbate intre candidatii acestei facultati: grilele de la examen sunt asemanatoare cu cele din carte, dar nu sunt exact aceleasi! Asa ca DA, invatati materia, invatati care este originea aparenta a nervilor cranieni, nu va bazati pe faptul ca “nu o sa pice”. Invatati sa faceti problemele la fizica/chimie, nu le tratati ca pe ceva neimportant. Pastrati-va calmul atunci cand va incurcati in fibrele simpatice si parasimpatice, le veti intelege, chiar daca par dificile la inceput. Nu in ultimul rand, nu va lasati descurajati de cei care se lauda ca invata 6 ore pe zi, ca stiu toate capitolele pe de rost si ca sunt convinsi ca vor lua nota 10. Cei mai multi nu sunt nici pe departe pregatiti pentru examen.

O data in viata trebuie sa participi la macar o deschidere de an universitar, iar pe data de 1 octombrie, aula Magna a fost neincapatoare pentru studentii medicinisti de la Craiova. Toata munca pentru acest examen merita, facultatea de medicina promite nu doar o cariera frumoasa, ci si ani de studentie plini de activitati interesante si distractie. In ziua deschiderii membrii Senatului Studentilor Medicinisti (SSM) te intampina cu pliante si informatii despre programele in care te poti implica, iar de aici nu mai ramane decat sa iti gasesti colegii de grupa si sa pui intrebarea de pe buzele tuturor studentilor de anul I: “cu cine facem biochimie?”.

***

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi la articole (pe coloana din dreapta) și să ne dai un like pe FACEBOOK. Dacă acest blog ți-a fost sau îți este util te rugăm să-l recomanzi unui prieten.

Studenții, semiologia și anul al treilea

Am promis că voi scrie un articol despre cum e anul al III-lea și chiar dacă-l scriu retrospectiv sper să-l găsiți util. Pentru început vreau să reamintesc faptul că eu (adică seria din care fac parte și eu) am făcut semiologie la Clinica Medicală II și chirurgie la Institutul Oncologic. Fiecare serie de studenți face aceste două materii (și nu numai) la diferite clinici sau cu diferiți profesori, deci ceea ce vă vor povestii unii nu rămâne universal valabil. Eu voi povesti mai mult pentru cei aflați în situația în care am fost și eu.

În primul rând așteptați-vă ca anul al treilea să fie foarte greu. Nu poate fi comparat cu niciun alt an de până acum în ceea ce privește dificultatea. Nu atât volumul de informații îl face să fie greu, cât mai ales faptul că o mulțime de informații (termeni specifici, boli, tehnici, medicamente, etc) sunt total noi pentru un student care tocmai a terminat anul al doilea. Dacă în primii doi ani nu tot ceea ce aveai de învățat era o noutate pentru tine, în anul al treilea lucrurile nu mai stau chiar așa. Din punctul meu de vedere există o prăpastie foarte mare între primii doi ani și cel de al treilea. Informație este foarte concentrată în ultimul dintre acestea, iar în primii doi ani materiile sunt destul de laxe.

Pe scurt, semiologia va fi foarte grea, fără îndoială. După tot stresul în care veți trăi anul al treilea, probabil nimic nu vă mai poate intimida apoi la examene. Farmacologia vă va da coșmaruri noapte (mai ales în nopțile de sesiune), pentru că este atât de stufoasă încât riscați să faceți hernie de disc atunci când le ridicați de pe birou. Chirurgia, acolo unde am făcut eu, nu este foarte dificilă, dar nici ușoară. Mai mult veți învăța partea de semiologie și propedeutică deci nu vă așteptați să vedeți prea mulți pacienți sau prea multe intervenții chirurgicale. Orele de abilități practice vor fi foarte interesante, iar voi aveți șansa să exersați anumite manopere pe manechinele de la centru de simulare. Morfopatologia este o altă materie stufoasă, pe care mulți studenți o urăsc (printre care și eu), dar fără de care nu poți să înțelegi patologia în anii clinici. Igiena ar fi mult potrivită ca un opțional, nu ca materie pentru care studenții să învețe atât de mult de teamă să nu pice. Fiziopatologia, din păcate se face foarte prost la noi la facultate. Veți învăța lucruri noi, dar nu atâtea cât ar trebui să învețe un student la această materie. Din punctul meu de vedere fiziopatologia este materia de bază pentru a înțelege bolile studiate în anii 4-6.

Din câte am observat în prima săptămână de an patru, pretențiile sunt destul de mari de la studenți, deși adevărul e că anii pre-clinici nu te pregătesc suficient pentru anii clinici. Iar anul trei nu poate fi considerat un an pre-clinic. Este cumva mai mult clinic decât pre-clinic sau să zicem că e jumătate clinic jumătate pre-clinic. Pentru cei care nu știți deja, dacă nu ai toate examenele din primii trei ani trecute la sfârșitul sesiunilor de restanțe din vara de după anul al treilea, nu poți trece în anul al patrulea și vei fi nevoit să repeți anul trei (materiile pe care nu le-ai trecut).

Anul trei are și părțile lui frumoase însă. Veți intra zilnic în contact cu pacienții, veți învăța să comunicați cu aceștia, veți învăța boala la patul bolnavului (așa cum se zice). Experiența îmi spune că la patul bolnavului înveți cel mai bine. Ceea ce citești din cărți mai uiți, dar un pacient pe care l-ai văzut și cu care ai vorbit nu-l uiți la fel de ușor. Parcă începi să te simți cât de cât medic. Partea proastă în anii clinici e că mulți medici (care îți sunt care didactice) sunt ocupați atât de mult cu pacienții încât nu au timp și poate nici răbdarea necesară să te învețe multe lucruri. Iar dacă tu nu te arăți interesat (și nu te poți arăta mereu, pentru că multe lucruri îți e greu să le înțelegi la început) cadrul didactic nu e foarte preocupat să “tragă de tine”. Mai multe, vă las pe voi să descoperiți. Succes!

***

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi pe coloana din dreapta sau ne poți da un like pe FACEBOOK pentru a vedea mereu noutățile care apar.

Scrisoare către viitorii mediciniști

Dragi viitori studenți și boboci , scrisoarea aceasta vă este adresată vouă. Deoarece momentan lucrez la mai multe articole, pentru a umple golul lăsat de absența posturilor din acest an, vă trimit această scrisoare, să vă țină ocupați până la apariția celorlalte.

Colegii mei au scris despre calitățile studentului medicinist, motivele pentru care să nu veniți la medicină , despre orarul studentului medicinist etc. Eu vreau să vă spun că sunt mult mai puține motive pro venirii voastre la această facultate decât contra , însă ,la sfârșitul zilei, motivele pro vor conta mai mult pentru voi.

Așa că vă doresc lectură placută până când ne întâlnim din nou !

Ai terminat recent cu Bac-ul( și faci parte din cei care nu au avut probleme cu el-ceea ce în ziua de astăzi înseamnă multe) și te-ai gândit că vrei să fii și tu ca Meredith Grey sau Gregory House . Vrei să atingi o inimă caldă care bate sau să te uiți la radiografii. Vrei să faci practică la SMURD ,să vezi cum e în camera de urgențe. Vrei să iți transformi Tirozina în Dopamină și apoi în Adrenalină și vrei să o simți în tot corpul , electrizându-te în timp ce alergi plin de sânge dintr-o sală de operații în alta, ca mai apoi, să pui capul pe pernă și să te gândești că ai făcut cu adevărat ceva ce contează pentru omenire, pentru o familie, pentru cineva. Sau vrei o grămadă de bani și faimă și să se învețe despre cusatura “introdu-ți numele aici” la facultate.

Mai gândește-te o dată.

Tot ce vei avea în primii ani de medicină va fi satisfacția că bunica ta te întreabă ce poate avea și că ai tăi spun cu mândrie că o să fii doctor. O să fii doctor, însă asta e ceva mai variabil decat x-ul într-o ecuație.

În primele zile din anul 1 ești plin de dorințe , dar ele dispar și în curând se transformă în dezamăgire toată bula aceasta în care trăiai. Medicina e grea și în primul an nu o să vezi nimic decât “studiile efectuate la St.Louis ” ale profesorului dr.Nicolaescu și cum arată spatele colegilor care se aglutinează la cadavru, în încercarea ta de a vedea o splină. Dar e ok..pentru că în primul semestru înveți mușchii și poți să studiezi mușchii spatelui trei ore. Asta dacă nu te plictisești și renunți la visul de a fi chirurg pentru că undeva pe drum dopamina aceea de scurtă durată nu se mai transformă în nimic, pentru că nu are de ce să o facă.

Materiile sunt extraordinar de grele și sunt mai grele pe masură ce avansezi în an, pentru că noi dăm Bac-ul în fiecare semestru+ lucrări practice ,doar ca să nu ne plictisim cumva.

Sigur…o să îți împarți materia și vei învăța în fiecare zi câte un subiect ,iar când vine sesiunea tu deja știi totul, mai trebuie doar să recitești…cărți…de câte 300 de pagini înmulțit cu 10 . Și o să citești fiecare subiect…cam 3 zile,apoi efectul dispare și totul e pe standby. Poate nu esti genul de student care învață orice cu plăcere. Nu toate materiile vor fi plăcute . Nu toate materiile vi se vor părea interesante. Nu știu cât de ușor vă este să învățați materii care nu vă plac, mie nu îmi este ușor deloc,recunosc.

Ceea ce vreau să știți despre mine este faptul că nu sunt un student perfecționist . Aici perfecționismul înseamnă să înveți și ceea ce îți displace enorm . Înseamnă să încetezi să te plângi și să iei materia aceea și să o înveți de parcă îți dai mâine specializarea din acea materie. Un medic perfecționist, da .Voi încerca mereu să fiu un Ginecolog perfect, însă nu cred că voi putea vreodată să învăț cu usurință ceva ce nu îmi spune nimic și, din nefericire pentru noi trebuie să încercăm necontenit să câștigăm toate aceste mici bătălii pentru a putea , în final, să savurăm marea victorie. Marele război e în anul șase pentru mine, din nefericire, dar asta e. Merită fiecare cicatrice dobândită pe parcurs.

Sper ca vouă să vă fie mai ușor decât îmi este mie și să faceți parte din celălalt tip de perfecționism, însă, nu uitați că , indiferent de modul în care învățați și notele pe care le luați, cel mai mult contează până la urmă dragostea voastră pentru oameni și pentru medicină,iar primul lucru pe care l-am învățat la facultatea aceasta a fost să nu zic niciodată “eu niciodată…”, o să învățați și voi multe.

Există mai multe tipuri de studenți , fiecare tip are aspectele lui negative și pozitive, că așa e în viață.

Există studentul perfecționist de care vă scriam mai sus, care învață totul pentru că asta e prioritatea lui și știe ce vrea, dar asta s-ar putea să nu îl facă un medic bun în viitor. Mulți pot recita dintr-o carte fără să știe pe ce și cum să pună mâna.

Există studentul mediocru care nu ia niciodată 5 ,dar niciodată 10.

Și există studentul care supraviețuiește. Cu 5 pe flanc, dar supraviețuiește.

Să îți dai seama că trebuie să avansezi în fiecare an și să ajungi la rezidențiat să fii din categoria 1,mi se pare cel mai important lucru pentru cei care nu se află în prima categorie. Mie asta îmi place la facultatea aceasta, că indiferent cât suferi și indiferent de câte eșecuri ai parte , în fiecare an ai avansat . Unii mai greu, alții mai ușor. Nobody said it was easy.

Ca și nou student trebuie să iți fie frică de toate cele 3 categorii de studenți și să nu subestimezi pe nimeni. Locurile la buget sunt FOARTE limitate iar tu ești într-o continuă concurență cu tine și cu cei din jur. Dacă ai reuși să nu îți pierzi umanitatea pe parcurs, ar fi minunat, pentru că foarte mulți și-o pierd, dacă au avut-o vreodată.

Eu nu sunt aici ca să vă zic ce să faceți și ce să nu faceți , eu vreau doar să vă spun că voi știți că Medicina e grea, dar nu aveți idee cât de grea este dacă sunteți genul de oameni care vreți să fiți impulsionați de ceva mereu, care căutați mentori, care căutați ceva spre care să țintiți dorința și pasiunea .

Veți sta mult timp în casă pentru că nu o să știți să învățați și să faceți conexiuni, veți pierde multe pentru că indiferent dacă îi dai sau refuzi să îi dai , Medicina o să îți ia fără să îți ceară .

O să te pierzi psihic în informații prea multe că să le reții când nu știi despre ce vorbește domnul profesor X, pentru că ceea ce descrie el acolo e ceva foarte incompatibil cu tine…o să te stresezi și o să te panichezi și în unele momente din viața de aici o să lovești rock bottom.

DAR

O să înveți să te maturizezi și să te autodepășești.

O să întâlnești foarte puțini oameni inteligenți și extraordinari,dar o să înveți astfel să apreciezi mai mult lumea puțină care merită .

O să ajungi de la împins targa la SMURD la pus o branulă, dat o injecție și o să simți tu însuți pierderea și salvarea unei vieți,chiar dacă nici măcar nu cunoști persoana în cauză.

O să știi o mulțime de lucruri și o să înțelegi că proverbul “cunoașterea înseamna putere” chiar înseamnă ceva.

O să ajungi dintr-o persoană superficială la o persoană care se enervează atunci când nu gasește explicația unui mecanism .

O să plângi pe cartea de Neuroanatomie pentru că ceva mai ironic decât să nu înțelegi chestii despre propriul creier nu există nimic pe lumea aceasta. Dar după ce o să îl iei o să plângi de bucurie.

Examenele luate sunt fiecare o sursă de satisfacție și un motiv de exaltare , un punct de succes la care să te întorci de câte ori te simți neputincios în fața unei situații . Toate sunt micile tale bătălii câștigate.

De ce să nu vii la medicină? De ce să nu dai peste oameni uimitori în devenirea ta ca persoană uimitoare?

De ce să nu salvezi o viață?

Da sigur..e grea..buhuhu. Viața e grea, medicina însă..o face mai frumoasă.Nu uitați că e grea cu un motiv : dacă ar fi fost ușoară , toată lumea ar fi putut să o facă.

                                                                                                                                                                             Cu drag, Doris.

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi pe coloana din dreapta sau ne poți da un like pe FACEBOOK pentru a vedea mereu noutățile care apar.

Asociația Studenților Stomatologi din Oradea (ASSO)

Oradea. Orașul de pe Criș și de la granița cu ungurii. Rămânem adesea copleșiți de ideea că în Municipiul bihorean se vorbește limba maghiară, se merge ușor “afară” pe la Borș și atât. Județul Bihor e vecin cu Clujul și Sălajul la Est, iar județul Arad stă strajă la Sud, ca nu cumva Bihorul să facă imprudența de a da mâna cu Timișoara. Și iată printre acestea, numele a trei județe mari a căror reședințe, Cluj-Napoca, Arad și Timișoara, sunt și centre universitare. În ele își are izvorul întreaga istorie a învățământului superior din partea de Vest a țării. În secolul al XVIII-lea, Bihorul, animat de puterea marilor instituții din împrejurimi, pune bazele a ceea ce urma să devină mai târziu, în anul 1990, Universitatea din Oradea. În ciuda trecutului tumultos a unei instituții tinere, privind comparativ, universitatea de stat a județului Bihor rămâne în picioare, ca temerarii vremurilor zbuciumate de demult. În 1991 ia ființă Facultatea de Medicină și Farmacie din Oradea ca un proiect ambițios si de viitor, mai ales datorită accesului facil la Europa. În liniștea vremurilor de după Revoluție și totuși, în lipsa banilor, tot specifică vremii, intelectualii bihoreni au avut curajul de a crea o Viață Medicală Orădeană. Nu am să înțeleg niciodată prea bine contextul acelor timpuri, așa că vă pot oferi doar opinia unui copil fericit, născut după evenimentele de la ’89, și care nu a conștientizat mare lucru în acest sens pâna mult după 2000. Bani nu sunt nici acum și poate nu vor fi prea curând, însă tânăra Facultate de Medicină și Farmacie a Universității din Oradea își construiește încă și astăzi o așa-numită tradiție, după posibilități. A apărut ca o speranță, imediat după agitația care pusese pe jar o țară întreaga, și totuși…destul de îndrazneț în condițiile în care în România existau Universități de Medicină și Farmacie deja de sute de ani. Nu vreau să intru în detalii legate de istoria facultății la care studiez, sperând că voi reveni la acest subiect, dedicându-i un întreg articol. Chiar studenții marilor universități de Medicină au pus bazele facultății din Oradea. Și în acest fel, povestea continuă…

Scurt istoric ASSO

În anul 2012, o mână de studenți (de la specializarea Medicină Dentară), deveniți acum medici, împreună cu profesorii lor, s-au întrunit pentru a crea o modalitate de reprezentare, la nivel de Universitate și nu numai, a colegilor din toți anii de studiu. Astfel, a fost înființată Asociația Studenților Stomatologi din Oradea (ASSO) și avea obiective printre care se numără: participarea la proiecte studențești specifice la nivel național, desfășurarea unor activități care privesc specializarea medicină dentară, organizarea de evenimente caritabile, precum și implicarea cât mai multor studenți în activitățile Asociației. Iată că și Facultatea de Medicină și Farmacie de la Oradea are potențial, un potențial dăruit de studenții absolvenți, medici stomatologi la ora actuală, pe care eu aveam să-i cunosc un an mai târziu și să-mi doresc să mă alătur lor. Să nu uităm de faptul ca profesorii noștri ne susțin în toate activitățile noastre și le suntem recunoscători pentru acest lucru. Ca o paranteză, aș vrea să precizez că o facultate strălucește doar prin studenții pe care-i dă, profesorii care se implică și nu prin “gura lumii” pe care nimeni nu o astupă. Desigur, FMF Oradea a luptat și duce încă și astăzi bătălii crâncene cu o lume invadată de corupție și politicieni orbiți de putere, faimă, bani…dorința de supremație, însă, au existat studenți și cadre didactice care, în ciuda obstacolelor pe care Facultatea de Medicină și Farmacie din Oradea (ca și colectivitate) le-a întâlnit, s-au afirmat prin activități frumoase. Acestea au încununat instituția cu laurii unei victorii sincere, asupra unei reputații pătate. Victorie în bătălia cu sinele…la fel cum se întâmplă și în cazul nostru, al oamenilor, uneori.
În anul 2014, colegii noștri, membri fondatori ai ASSO aveau să termine facultatea, așadar s-au organizat alegeri pentru stabilirea unui nou Birou de Conducere. Un alt eveniment important din acest an a fost aderarea ASSO la ANOSR (Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România). Rezultatul a fost conform așteptărilor și s-a datorat unei munci intense de aproximativ două luni de zile, atât din partea vechiului Birou de Conducere cât și a noilor conducători. Ne atingem astfel obiectivul de a reprezenta studenții și a participa la proiecte și la nivel național.

Care sunt proiectele ASSO?

Acum să vă spun câte ceva despre proiectele noastre. Avem activități caritabile, ca de exemplu cele două concerte realizate de Crăciun (2012, 2013)…atunci, clar avem și cor…și se numește…tipic…”Caninul de aur”. Am organizat de Paște un stand în incinta facultății unde am vândut ouă pictate de noi, icoane, prăjituri etc. tot în scop caritabil. Acest proiect s-a intitulat: “Iepurașul de Paște ajută copiii să aibă un zâmbet sănătos”. Deasemenea, avem proiecte științifice pe teme care privesc medicina dentară: „Denta Orădeană”, “Sesiunea de Comunicări Științifice Interdisciplinare Oradent Student”, “Curs Ivoclar” etc. Tot la Departamentul Științific este încadrată și Revista Asociației Studenților Stomatologi din Oradea, numită “Oradent Student”, în care sperăm să publicați cât mai mulți dintre voi articole pe teme medicale și nu numai. Ne dorim foarte mult implicarea voluntarilor în activități de profilaxile. Prin urmare, Departamentul de Proiecte Educativ-Informative continuă proiectul “Medicul Stomatolog- Prietenul Copiilor” în colaborare cu anumite grădinițe și școli din Oradea și din țară. Nu vă dau prea multe detalii deoarece am să vă atașez aici link-ul paginii de Facebook a Asociației. Cred că imaginile vă spun mai multe decât aș putea eu să descriu în câteva rânduri.

https://www.facebook.com/pages/Asociatia-Studentilor-Stomatologi-din-Oradea/468540493219022

Cu cine colaborăm?

Asociația Studenților Stomatologi a colaborat de-a lungul celor doi ani de existență și cu alte Asociații din Oradea, cum este ASFO (Asociația Studenților Farmaciști din Oradea) și ASI (Asociația “Gheorghe Șincai” a Studenților în Istorie, cea mai veche Asociație din Oradea). Împreună reușim să realizăm proiecte cât mai diverse și să cunoaștem oamenii din toate domeniile. Acesta reprezintă unul  dintre avantajele pe care le are o Universitate cum este cea din Oradea. Oportunitatea de a cunoaște oameni de la toate facultățile. Alături de colegii noștri viitori farmaciști și studenți la Istorie, bineînțeles și cu sprijinul ANOSR, am reușit să realizăm proiectul “Oradea Summer University” care a fost un real succes atât în anul 2013 cât și în 2014. Pentru detalii legate de această Universitate de Vară am să vă atașez link-ul unui articol scris de unul dintre participanți. E mai frumos să înțelegeți experiența OSU 2014 privită prin prisma unui elev, în detrimentul opiniei unuia dintre organizatori. Tot împreună cu colegii de la farma am organizat proiectul Sănătatea prin mișcare (maraton și meciuri între profesori și studenți de Ziua Mondială a Sănătății, două ediții) și campania InfoDiabet (am luat glicemia gratuit în incinta Facultății și am stat de vorbă cu oamenii în problema diabetului).

http://cosminmuntianu.wordpress.com/2014/08/25/osu-2014-oradea-summer-university-nu-exista-elevi-buni-sau-rai-ci-doar-studenti-de-o-vara/

De ce să mă înscriu în ASSO?

Asociația Studenților Stomatologi din Oradea creează o unitate în rândul studenților de la specializările Medicină Dentară și Tehnică Dentară. După cum știm, stomatologii au nevoie de tehnicieni cât mai buni, cu care să poată colabora foarte bine. Așadar, implicându-vă în proiectele Asociației aveți ocazia să vă îmbunătățiți aptitudinile de comunicare și să vă faceți prieteni din toți anii de studiu. Pe de altă parte, implicându-vă, veți avea un cuvânt de spus! Nici nu vă puteți imagina câte lucruri importante învățați prin voluntariat. Doar în momentul în care decideți să vă spuneți opinia și contribuind cu idei veți realiza cât de benefice sunt aceste activități atât pentru facultate, cât și pentru propria persoană.

Cum pot să mă înscriu în ASSO?

Facultatea începe în curând. Vom face recrutări după deschiderea anului universitar, dar veți fi informați despre asta. O să “vă batem la cap” și vom pune afișe prin facultate. Până atunci, vă las pe voi să vă faceți o idee despre ce înseamnă Asociația Studenților Stomatologi din Oradea, accesând link-ul de mai sus, cu pagina de Facebook a ASSO, precum și următorul link în care aveți o prezentare “în imagini”, mult mai ușor de digerat, a proiectelor despre care v-am vorbit.

http://prezi.com/i0uknruttoc8/asociatia-studentilor-stomatologi-din-oradea/

Povestea continuă…Cu timpul, Facultatea de Medicină și Farmacie din Oradea va progresa sub ochii noștri, ai viitorilor absolvenți…foștilor studenți și a celor care aleg să studieze aici. Este doar nevoie de încredere și răbdare. Cu siguranță, nu putem să ne comparăm cu marile Universități de Medicină și Farmacie din țară, însă, cred cu tărie că putem să ne afirmăm și dincolo de ceea ce se spune. Am decis să vă vorbesc despre Asociație în acest articol și nu întâmplătoare a fost decizia mea de a aborda subiectul importanței voluntariatului într-un mod particular. În cadrul ASSO am învățat o mulțime de lucruri importante care mă ajută să mă dezvolt, m-am împrietenit cu oameni noi extrem de valoroși și știu că am făcut bine și altora prin acțiunile la care am participat. Vă spun tuturor, nu doar colegilor de la stoma, implicați-vă cât de mult puteți în activități extrașcolare pentru ca nu aveți nimic de pierdut. Legea este de partea noastra, a celor care vrem să ne zbatem! Ca dovadă, anul acesta a fost aprobată Legea voluntariatului, care promovează recunoașterea acțiunilor benevole ca experiență profesională. Sper că v-a placut articolul și aștept în continuare propuneri pentru următoarele…

Sunt student în anul I la FMF Oradea

Salut! Luna septembrie vine cu mari emoții pentru fiecare boboc, atât la Medicină, cât și la alte facultăți. Scriu acest articol cu scopul de a vă mai alunga din teama de primul an, dragi colegi. Știu ceea ce a însemnat pentru mine această perioadă, și cât de mult mi-ar fi plăcut să găsesc câteva informații cu privire la subiectul Facultate, mai mult, voiam să aflu detalii despre Oradea. Îngrijorarea nu ezita să-și facă simțită prezența printre valul de sentimente specific unui nou început. Și ce mai început… Colegi noi, profesori, locuri noi…urma să plec pentru prima dată de acasă și să nu mă întorc decât la sfârșit de săptămână. Adevărul e că imediat după admitere aveam curiozitatea de a afla cu adevărat ce este Medicina. În mare parte știam din spusele celorlalți și eram fascinată, însă, cel mai mult contează părerea pe care ți-o faci singur despre facultate. Prin asta, sugerez faptul că voi încerca să descriu cât mai obiectiv ceea ce înseamnă primul an la FMF Oradea, însă, este posibil să mai apară pe alocuri și intervenții de natură subiectivă.

La cererea cititorilor, voi scrie și despre Medicina Dentară, eu fiind stundentă la această specializare.

Ce materii se studiază în primul an, semestrul I, la FMF Oradea?

Medicină Generală
• Anatomie și Embriologie I;
• Biochimie I;
• Biofizică;
• Științele Comportamentului. Deontologie Medicală;
• Limba străină: engleză/franceză/germană;
• Informatică Medicală și Biostatistică;
• Educație fizică;

Medicină Dentară (program mai încărcat în sem I, fără materii de specialitate)
• Anatomie și Embriologie I (DG);
• Histologie și citologie I (DG);
• Biochimie I (DG);
• Biofizică (DG);
• Biologie celulară și moleculară (DG);
• Fiziologie I (DG);
• Științele Comportamentului. Deontologie Medicală (DG);
• Limba străină: engleză/franceză/germană;
• Educație fizică;

Unde apare “I” înseamnă că materia este împărțită pe mai multe semestre. Celelalte notații pe care le-am folosit, DG=disciplină general, DS=disciplină de specialitate, DO=disciplină opțională, o să le întâlniți destul de des și este bine să le cunoașteți. Deasemenea, și eu le voi mai utiliza în următoarele articole.

Sunt multe de spus, din acest motiv nu voi face referire la fiecare materie. O să punctez anumite detalii acolo unde consider că este nevoie. Astfel,
La Anatomie, aveți nevoie de Atlasul lui Victor Papilian, volumul I: Anatomia omului vol I.Aparatul locomotor, atât studenții de la MG, cât și cei de la MD, Osteologia, o carte simplificată a unui cadru didactic din Facultate, iar eu, recomand și Atlasul lui Frank Netter pentru imagini sau alte atlase despre care s-ar putea să știți (Sobotta, Grey’s Anatomy for students etc.). Anatomia se poate învăța doar vizual, în opinia mea. Toate aceste cărți le găsiți și în varianta xerox, nu este obligatoriu să le aveți în format original. Totodată, la disciplina Anatomie, care, are cel mai mare număr de credite (atât la MG cât și la MD), se învață după materialele pe care le veți primi în cadrul Lucrărilor Practice (LP-uri).

La celelalte materii, cel puțin la specializarea Medicină Dentară, veți învăța după lucrările profesorilor de la curs. La fiziologie este bine să mai consultați și tratatul lui Guyton și al lui I. Haulică.

O altă problemă este Educația fizică. Această disciplină este obligatorie, ca și limbile străine, doar în primii doi ani de facultate. Ar trebui să știți că trebuie să vă alegeți un sport: volei, baschet, aerobic, fitness etc. Pentru asta, o să mergeți la început (primele 2-3 zile de facultate) la sala de sport a Universității de pe strada Făgărașului (strada care duce la caminul nou, pe râul Peța, orădenii știu)…aproape de Campusul Universitar, unde s-a ținut anul trecut și festivitatea de deschidere a anului Universitar. Locurile se ocupă repede, așa că, dacă aveți preferințe în ceea ce privește sportul pe care doriți să-l practicați, va trebui să vă grabiți. La această materie nu se acordă note, ci doar calificativul “admis/respins”, iar ca să-l primești pe primul, “admis”, este nevoie să acumulezi minim 8 prezențe/semestru.

O surpriză plăcută pentru mine în primul semestru al anului I (în calitate de studentă la Medicină Dentară) a fost laboratorul de Știintele comportamentului, pe care l-am ținut în spital. Mai multe detalii nu vă dau, lăsându-vă pe voi să vă bucurați de primul contact cu frumusețea activității clinice.

Unde xeroxăm cărți și cursuri?

După cum vă spuneam, majoritatea studenților își achiziționează cărțile de la xerox…deoarece aproape toate materialele sunt scumpe. Această variantă este una convenabila pentru a reuși să punem bani de-o parte pentru a ieși în week-end în Pasaj (dar despre asta vă spun mai târziu). Pe strada Facultății (str. Piața 1 Decembrie), cu care ați făcut cunoștință încă de la admitere, iar apoi la înmatriculare, există o cafenea…pe care n-ați avut cum să o ratați, Café Venezia, lângă care se află un xerox. Acolo găsiți cam tot ce aveți nevoie, doar să spuneți ceea ce căutați cu titlu, autor, specializare, an de studiu. Mai este încă un xerox vis-a-vis de Colegiul Național “Emanuil Gojdu”, undeva pe colț, mergând tot pe strada Facultății de Medicină și Farmacie, Oradea…la un moment dat mergeți la stânga și intrați pe o străduță.

xerox de langa cafe venezia

Am depus cerere pentru cămin. Când se afișează listele?

Cred că problema căminului mă frământa cel mai mult anul trecut pe vremea aceasta. Listele nu pot să apară până când nu este definitivată situația școlară a tuturor anilor de studiu, precum și a tuturor specializărilor. Știu că voi sunteți nerăbdători și știți că nu e ceva foarte greu să fiți repartizați în ordinea descrescătoare a mediilor, dar noi, studenții din ceilalți ani suntem de vină pentru suspansul vostru. Până undeva pe la jumătatea lunii septembrie, ține sesiunea de măriri și restanțe din toamnă, ceea ce înseamnă că este necesar ca toate notele să fie trecute în catalog și să fie făcute și mediile. Până atunci, nici vorbă de liste pentru cămin. Anul trecut s-au afișat prin data de 20, dacă îmi amintesc bine. Așa că, trebuie să fiți foarte atenți pentru că s-ar putea ca listele să apară chiar pe la sfârșitul acestei săptămâni. Pe de-o parte, trebuie să fim înțelegători față de personalul Facultății, dar pe de altă parte…aflăm destul de târziu dacă am prins sau nu cămin, ceea ce implică faptul că e greu să găsim o altă variantă în cazul în care răspunsul nu este cel așteptat. Dacă sunteți pe lista de rezerve, există șansa ca să renunțe cineva la cămin și să intrați voi, dar se poate să și rămâneți pe dinafară.

Cum ajungem de la cămin la Facultate?

Sunt sigură că cei mai mulți dintre voi ați venit la admitere cu mașina. Dacă stați la căminele din campus (C1-băieți, C2-fete, Cnou-băieți, aproape de campus, lângă sala de sport) veți lua singurul autobus care trece pe acolo, și anume, autobosul 14. Acesta străbate strada Universității și ajunge la stația din centru, pe care o vedeți în imaginea de mai jos.

statie autobus 14 Oradea

Aici e musai să coborâți și să luați tramvaiul (oricare tramvai) care se vede tot în față, mai mergeți încă o stație și sunteți la facultate. Dacă stați în căminul C3-fete, tot cu autobusul 14 veți veni până în centru (imaginea de mai sus), iar apoi, tot tramvaiul vă duce la facultate. O precizare importantă este că Facultatea de Farmacie nu este în aceeași clădire cu Facultatea de Medicină, eu știind că și farmaciștii au susținut examenul de admitere în clădirea galbenă de pe 1 Decembrie. Cam atât despre transport…deocamdată. Voi reveni cu detalii legate de acest subiect.

Și uite-așa, am trecut de la școală la transport. Aceste aspecte le-am considerat esențiale pentru primul contact atât cu FMF Oradea, cât și cu Centrul Universitar Oradea. Aș vrea să-mi propuneți voi tema pentru următorul articol…eu m-am gândit să scriu despre lucrurile de care aveți nevoie în cămin, la cererea unor cititori, iar apoi aș vrea să detaliez subiectul transportului, însă, aș fi bucuroasă să aflu ceea ce v-ar interesa pe voi.

Calitățile unui medicinist

Sunt sigur că sunteți curioși care sunt calitățile (deși e impropriu spus calități) unui student la medicină. Am încercat să le adun pe cele mai importante în acest articol. Acestea le văd eu importante după ce am trecut prin primii trei ani de facultate. Nu sunt așezate în ordinea importanței, ci în ordinea în care mi-au venit în minte.

  • Un medicinist trebuie să fie sigur pe decizia pe care a luat-o. Încă de la început unii dintre voi vă veți da seama că, deși nu vă place foarte mult facultatea de medicină, nu este ușor să renunți și să te apuci de altceva. Mai târziu, când veți ajunge medici este absolut necesar să fiți siguri pe deciziile luate. Nimeni nu ar vrea să meargă la un medic indecis. „Poate că trebuie să vă dau medicamentul X, poate că trebuie să vă dau medicamentul Y. Poate că aveți cancer, poate că de fapt aveți amigdalită.”
  • Un medicinist trebuie să fie dispus la eforturi și compromisuri pe care majoritatea tinerilor de vârsta lui nu sunt dispuși să le facă. Vei avea de învățat mult și dacă nu ți-a plăcut niciodată să înveți atunci medicina va fi un calvar pentru tine. Poate va fi necesar să stai unele nopți să înveți (deși nu încurajez asta) în loc să ieși cu prietenii la bere. Un medic va trebui să fie tot timpul dispus să facă compromisuri legate de propria persoană.
  • Un medicinist trebuie să aibă tărie de caracter. În primul an la anatomie intrați în contact cu cadavre conservate în formol. Nu e ușor să lucrezi cu morți. La anatomie patologică poate veți asista la autopsii, iar la legală cu puțin noroc veți vedea câte o bucată de om găsită prin pădure care este adusă pentru investigații. Să nu mai vorbesc despre faptul că veți intra în contact (vedea) cu oameni murind. În anii clinici, când intrați în contact cu pacienții, este aproape inevitabil să nu moară un pacient pe care l-ați consultat înainte.
  • Un medicinist trebuie să stea bine cu moralul. Vor fi mulți profesori care vă vor evalua la examen pe nedrept și nu vă vor da o notă pe măsura muncii voastre. Dacă lăsați asta să vă afecteze, numai voi veți avea de suferit. Vor fi unele cadre didactice care vă vor demoraliza permanent cu texte de genul „sunteți proști”, „vă pic la examen”, „nu veți ajunge niciodată medici”. Sesiunea vă pune cel mai mult la încercare moralul, dar credeți-mă că dacă vă păstrați moralul ridicat vă va fi mult mai ușor.
  • Un medicinist trebuie să aibă o bună capacitate de memorare. Este un avantaj foarte mare în facultate dacă beneficiezi de un creier care te ajută să reții multe lucruri într-un timp scurt. Ți se simplifică foarte tare viața de student la medicină. Dacă mai beneficiezi și de o logică bună atunci ești medicinistul perfect. Evident, perfect din punct de vedere al capacității de a învăța. Dar nu totul se rezumă la învățat.
  • Un medicinist trebuie să aibă spirit practic și îndemânare. Dacă ești genul e om neîndemânatic foarte probabil că medicina nu ar fi o alegere bună. Nu poți să apari în fața pacienților tăi ca să le iei tensiunea și să pară că mai ai nevoie de încă 5 mâini ca să te poți descurca cu un stetoscop și un tensiometru. În plus, un spirit practic, te ajută atunci când înveți să te gândești cum poți să pui în practică mai bine cunoștințele acumulate sau cine știe să aduci o contribuție personală științei medicale.

Cam acestea au fost „calitățile” la care m-am gândit eu. Dacă mai știți altele, vă rog să completați în comentarii.

***

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi la articole (pe coloana din dreapta) și să ne dai un like pe Facebook. Dacă acest blog ți-a fost sau îți este util te rugăm să-l recomanzi unui prieten.

10 motive să nu „dai” la medicină:

Banii.
Un medic nu câștigă mult în România, iar cu exodul de medici către Occident se va termina în câțiva ani. Un rezident câștigă mai prost decât asistentele medicale sau decât unii muncitori necalificați. Dacă independența financiară la o vârstă tânără este importantă pentru tine, atunci facultatea de medicină nu e soluția. Sunt mulți ani în care nu faci altceva decât să cheltui bani, fără a câștiga nimic în schimb (pe plan financiar evident).

„Părinții mei sunt medici.”
Am auzit de multe ori acest răspuns la întrebarea “De ce ai venit la medicină?”. Din câte am observat eu dacă părinții sunt niște medici foarte buni și respectați de pacienți pentru asta, copiii acestora care fac medicina trăiesc permanent în umbra părinților. Un procent foarte mic dintre aceștia reușesc să își depășească părintele. Și e frustrant pentru ei. Iar dacă singurul tău motiv să vii la medicină este faptul că părinții tăi sunt medici și vor să faci tot asta, atunci ești clar într-o eroare. Faci ceva ce tu nu vrei, doar ca să-i mulțumești pe părinți. Mai târziu se va simți faptul că nu faci cu plăcere medicina.

„E singura facultate adevărată.”
Orice ar însemna această afirmație, am auzit-o de foarte multe ori în rândul elevilor de liceu. Medicina nu este singura facultate adevărată. Într-adevăr se învață foarte mult în comparație cu multe alte facultăți, dar asta nu o face o facultate mai adevărată decât alta. O facultate e bună atunci când îți crează șansa să ai un loc de muncă care să te mulțumească (financiar, personal, etc) după absolvirea ei. Iar medicina nu îi mulțumește pe toți și sunt și alte facultăți care sunt utile.

„Ce pot face altceva în țara asta?”
Băsescu a spus la un moment dat că țara nu are nevoie numai de intelectuali, îi mai trebuie și tinichigii. Nu numai medicină poți să faci în această țară. Sunt alte zeci de facultăți care te pot transforma într-un om care să fie util societății. Mulți afirmă acest lucru doar gândindu-se că “ce altceva pot face ca să fie la fel de bine plătit să și fiu respectat sau să îmi găsesc loc de muncă?”. Iau în calcul atențiile pe care medicii le primesc de la pacienți atunci când afirmă că medicul e bine plătit. Despre locul de muncă pe care-l ai asigurat după facultate nu mai are sot să vorbesc. Majoritatea posturilor vacante sunt în localități uitate de lume.

„Medicii sunt oameni respectați în societate.”
Nimic mai fals. Societatea aruncă permanent cu noroi în medici. Dacă un medic e dat la televizor că a luat bani de la pacient, atunci toți sunt niște hoți nenorociți. Dacă un pacient stă căzut pe stradă în fața unui spital, medicii sunt niște nenorociți cărăra nu le pasă. Din păcate oamenii nu ne respectă. Nici măcar pe medicii foarte buni nu-i respectă. Omul se așteaptă să mergă la medic și să se întoarcă „ca nou” ca și când medicul i-ar schimba anumite piese care nu funcționează (ca la mașină). În caz contrar, vorbește despre medic ca despre ultimul om pe acestă lume. Dar când problemele sale de sănătate devin și mai grave se întoarce tot la unul dintre medicii pe care i-a hulit.

„Am avut numai 10 la școală.”
A fost o vreme când, dacă aveai note bune la școală, toți te vedeau medic. Acele vremuri au fost acum 20-30 ani din păcate. Și au început în Statele Unite ale Americii. Atunci majoritatea celor care învățau bine se îndreptau către medicină și în special către anumite specialități. Ca de obicei, la noi lucrurile ajung cu întârziere și trăim acele vremuri în care cei cu note bune sunt sfătuiți să urmeze medicina. Chiar un medic cunoscut afirma că după ce a terminat facultatea cu 10 a fost dorit la chirurgie cardiovasculară pentru că așa erau vremurile, deși nu dorea asta. Cei care excelau erau văzuți chirurgi cardiovasculari. Vremurile s-au schimbat însă. Să fii medic nu mai însemnă să ai note bune.

„Nu vreau să fac copii cu Down.”
Medicii termină rezidențiatul târziu și se simt stabili din punct de vedere financiar mult mai târziu. Și drept consecință își întemeiază o familie la o vârstă destul de înaintată. Iar asta înseamnă risc crescut de a naște copii cu sindrom Down.

„Am o rudă bolnavă și vreau să aflu cum să o tratez.”
O intenție nobilă, dar foarte puțin probabil să o poți trata personal vreodată. Fie decedează înainte ca tu să fii capabil să o tratezi, fie nu o să o poți trata din diverse motive. Medicii nu își pot trata rudele (nu știu exact până la ce grad) din cauza încărcăturii sentimentale pe care ar trăi-o. Să luăm ca exemplu un chirurg care își operează propria mamă și la un moment dat aceasta sângerează foarte rău pe masa de operație. Cum credeți că va reacționa în această situație?

„Nu îmi place să vorbesc cu oamenii.”
Ca medic trebuie să vorbești destul de mult cu pacienții. Un pacient căruia medicul nu-i vorbește se simte un pacient neglijat și se duce la un alt medic. Dar din fericire sunt și specialități pentru cei cărora nu le place să stea de vorbă cu pacientul, așa cum este anatomia patologică. Acolo pacientul nu cere atenție.

Serialele cu medici.
Un motiv foarte des întâlnit în rândul elevilor de liceu. Chiar acum câteva zile am văzut pe un grup o elevă de clasa a IX-a care cerea părerea studenților și își începea povestea așa: „Am început să mă uit la Grey’s Anatomy de ceva vreme și mă gândesc din ce în ce mai tare să urmez medicina … bla … bla …bla”. Din păcate mulți cred că medicii au o muncă la fel de ușoară și de plăcută precum cea din seriale. În realitatea nu e deloc așa și îți dai seama de asta doar atunci când îți petreci multe ore în spital ca student.

Tu ce alte motive mai știi?

PS: Pentru un articol viitor voi încerca să găsesc 10 motive pentru care să „dai” la medicină.

***

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi la articole (pe coloana din dreapta) și să ne dai un like pe Facebook. Dacă acest blog ți-a fost sau îți este util te rugăm să-l recomanzi unui prieten.

Cum e să stai în B-uri

Pentru detalii despre căminele UMF, vezi articolul acesta.

După ce am stat în primii doi ani în căminul H10, m-am hotărât să fac o schimbare. Aproape toți cei cu care vorbisem despre cum e în B-uri (și care locuiseră acolo) îmi spuneau să nu mă mut pentru că nu o să-mi placă. Dar, ca de obicei, nu i-am ascultat. Așa că am stat în B11 în anul al treilea (am zis că să încerc, mai ales că se anunța un an greu) și nu pot să zic că am fost prea mulțumit. În general B-urile sunt niște cămine lipsite de viață, parcă nici nu ai vecini (îți dai seama că ai vecini doar atunci când dai muzica prea tare și difuzoarele laptopului fac un prea tare), o liniște de mormânt în majoritatea timpului și plictiseală. De chefuri în cămin nici nu mai vorbesc. S-au dus vremurile când se făceau din astea, acum nu se mai fac aproape în niciun cămin (poate doar în H7 se mai fac).

Pro:

  • baie în cameră
  • bucătărie în cameră
  • spațiu mult de depozitat (pentru fete e bine, pentru mine a fost prea mult spațiu)
  • liniște (dacă asta cauți)
  • locuiești doar cu o singură persoană

 Contra:

  • chiria mare (280 lei/lună)
  • nu socializează nimeni cu nimeni (te simți complet izolat)
  • multe băi au mucegai (dacă nu au deja când ajungi acolo, se face mucegai foarte ușor și foarte rapid)

Am crezut că în B-uri se poate învăța mai bine în cameră, dar nici poveste. În toată atmosfera aceea te apucă mai degrabă somnul când te pui să înveți. Așa că, pentru mine, biblioteca rămâne în continuare cea mai bună variantă pentru studiu, iar de anul viitor mă voi întoarce în căminul X. Am refuzat să-mi mai pun opțiune de cazare în B-uri deși aș fi prins din nou.

Ce vă recomand vouă?

Dacă vreți neapărat să vedeți cum e în B-uri încercați-le, dar dacă sunteți genul de persoană căreia nu îi place să locuiască într-un loc “mort”, nu o să vă placă. În primii ani în niciun caz nu vă recomand să stați în B-uri pentru că sunt ani în care trebuie să profitați de studenție. Adevărul este că în B-uri locuiesc studenți cu medii foarte mari și majoritatea dintre ei sunt acel gen de oameni care stau aproape non-stop învățând și de aici și atmosfera. Iar dacă nu rezonezi cu ei, te simți ciudat în aceste cămine.

***

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi la articole (pe coloana din dreapta) și să ne dai un like pe Facebook. Dacă acest blog ți-a fost sau îți este util te rugăm să-l recomanzi unui prieten.