Calitățile unui medicinist

Sunt sigur că sunteți curioși care sunt calitățile (deși e impropriu spus calități) unui student la medicină. Am încercat să le adun pe cele mai importante în acest articol. Acestea le văd eu importante după ce am trecut prin primii trei ani de facultate. Nu sunt așezate în ordinea importanței, ci în ordinea în care mi-au venit în minte.

  • Un medicinist trebuie să fie sigur pe decizia pe care a luat-o. Încă de la început unii dintre voi vă veți da seama că, deși nu vă place foarte mult facultatea de medicină, nu este ușor să renunți și să te apuci de altceva. Mai târziu, când veți ajunge medici este absolut necesar să fiți siguri pe deciziile luate. Nimeni nu ar vrea să meargă la un medic indecis. „Poate că trebuie să vă dau medicamentul X, poate că trebuie să vă dau medicamentul Y. Poate că aveți cancer, poate că de fapt aveți amigdalită.”
  • Un medicinist trebuie să fie dispus la eforturi și compromisuri pe care majoritatea tinerilor de vârsta lui nu sunt dispuși să le facă. Vei avea de învățat mult și dacă nu ți-a plăcut niciodată să înveți atunci medicina va fi un calvar pentru tine. Poate va fi necesar să stai unele nopți să înveți (deși nu încurajez asta) în loc să ieși cu prietenii la bere. Un medic va trebui să fie tot timpul dispus să facă compromisuri legate de propria persoană.
  • Un medicinist trebuie să aibă tărie de caracter. În primul an la anatomie intrați în contact cu cadavre conservate în formol. Nu e ușor să lucrezi cu morți. La anatomie patologică poate veți asista la autopsii, iar la legală cu puțin noroc veți vedea câte o bucată de om găsită prin pădure care este adusă pentru investigații. Să nu mai vorbesc despre faptul că veți intra în contact (vedea) cu oameni murind. În anii clinici, când intrați în contact cu pacienții, este aproape inevitabil să nu moară un pacient pe care l-ați consultat înainte.
  • Un medicinist trebuie să stea bine cu moralul. Vor fi mulți profesori care vă vor evalua la examen pe nedrept și nu vă vor da o notă pe măsura muncii voastre. Dacă lăsați asta să vă afecteze, numai voi veți avea de suferit. Vor fi unele cadre didactice care vă vor demoraliza permanent cu texte de genul „sunteți proști”, „vă pic la examen”, „nu veți ajunge niciodată medici”. Sesiunea vă pune cel mai mult la încercare moralul, dar credeți-mă că dacă vă păstrați moralul ridicat vă va fi mult mai ușor.
  • Un medicinist trebuie să aibă o bună capacitate de memorare. Este un avantaj foarte mare în facultate dacă beneficiezi de un creier care te ajută să reții multe lucruri într-un timp scurt. Ți se simplifică foarte tare viața de student la medicină. Dacă mai beneficiezi și de o logică bună atunci ești medicinistul perfect. Evident, perfect din punct de vedere al capacității de a învăța. Dar nu totul se rezumă la învățat.
  • Un medicinist trebuie să aibă spirit practic și îndemânare. Dacă ești genul e om neîndemânatic foarte probabil că medicina nu ar fi o alegere bună. Nu poți să apari în fața pacienților tăi ca să le iei tensiunea și să pară că mai ai nevoie de încă 5 mâini ca să te poți descurca cu un stetoscop și un tensiometru. În plus, un spirit practic, te ajută atunci când înveți să te gândești cum poți să pui în practică mai bine cunoștințele acumulate sau cine știe să aduci o contribuție personală științei medicale.

Cam acestea au fost „calitățile” la care m-am gândit eu. Dacă mai știți altele, vă rog să completați în comentarii.

***

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi la articole (pe coloana din dreapta) și să ne dai un like pe Facebook. Dacă acest blog ți-a fost sau îți este util te rugăm să-l recomanzi unui prieten.

10 motive să nu „dai” la medicină:

Banii.
Un medic nu câștigă mult în România, iar cu exodul de medici către Occident se va termina în câțiva ani. Un rezident câștigă mai prost decât asistentele medicale sau decât unii muncitori necalificați. Dacă independența financiară la o vârstă tânără este importantă pentru tine, atunci facultatea de medicină nu e soluția. Sunt mulți ani în care nu faci altceva decât să cheltui bani, fără a câștiga nimic în schimb (pe plan financiar evident).

„Părinții mei sunt medici.”
Am auzit de multe ori acest răspuns la întrebarea “De ce ai venit la medicină?”. Din câte am observat eu dacă părinții sunt niște medici foarte buni și respectați de pacienți pentru asta, copiii acestora care fac medicina trăiesc permanent în umbra părinților. Un procent foarte mic dintre aceștia reușesc să își depășească părintele. Și e frustrant pentru ei. Iar dacă singurul tău motiv să vii la medicină este faptul că părinții tăi sunt medici și vor să faci tot asta, atunci ești clar într-o eroare. Faci ceva ce tu nu vrei, doar ca să-i mulțumești pe părinți. Mai târziu se va simți faptul că nu faci cu plăcere medicina.

„E singura facultate adevărată.”
Orice ar însemna această afirmație, am auzit-o de foarte multe ori în rândul elevilor de liceu. Medicina nu este singura facultate adevărată. Într-adevăr se învață foarte mult în comparație cu multe alte facultăți, dar asta nu o face o facultate mai adevărată decât alta. O facultate e bună atunci când îți crează șansa să ai un loc de muncă care să te mulțumească (financiar, personal, etc) după absolvirea ei. Iar medicina nu îi mulțumește pe toți și sunt și alte facultăți care sunt utile.

„Ce pot face altceva în țara asta?”
Băsescu a spus la un moment dat că țara nu are nevoie numai de intelectuali, îi mai trebuie și tinichigii. Nu numai medicină poți să faci în această țară. Sunt alte zeci de facultăți care te pot transforma într-un om care să fie util societății. Mulți afirmă acest lucru doar gândindu-se că “ce altceva pot face ca să fie la fel de bine plătit să și fiu respectat sau să îmi găsesc loc de muncă?”. Iau în calcul atențiile pe care medicii le primesc de la pacienți atunci când afirmă că medicul e bine plătit. Despre locul de muncă pe care-l ai asigurat după facultate nu mai are sot să vorbesc. Majoritatea posturilor vacante sunt în localități uitate de lume.

„Medicii sunt oameni respectați în societate.”
Nimic mai fals. Societatea aruncă permanent cu noroi în medici. Dacă un medic e dat la televizor că a luat bani de la pacient, atunci toți sunt niște hoți nenorociți. Dacă un pacient stă căzut pe stradă în fața unui spital, medicii sunt niște nenorociți cărăra nu le pasă. Din păcate oamenii nu ne respectă. Nici măcar pe medicii foarte buni nu-i respectă. Omul se așteaptă să mergă la medic și să se întoarcă „ca nou” ca și când medicul i-ar schimba anumite piese care nu funcționează (ca la mașină). În caz contrar, vorbește despre medic ca despre ultimul om pe acestă lume. Dar când problemele sale de sănătate devin și mai grave se întoarce tot la unul dintre medicii pe care i-a hulit.

„Am avut numai 10 la școală.”
A fost o vreme când, dacă aveai note bune la școală, toți te vedeau medic. Acele vremuri au fost acum 20-30 ani din păcate. Și au început în Statele Unite ale Americii. Atunci majoritatea celor care învățau bine se îndreptau către medicină și în special către anumite specialități. Ca de obicei, la noi lucrurile ajung cu întârziere și trăim acele vremuri în care cei cu note bune sunt sfătuiți să urmeze medicina. Chiar un medic cunoscut afirma că după ce a terminat facultatea cu 10 a fost dorit la chirurgie cardiovasculară pentru că așa erau vremurile, deși nu dorea asta. Cei care excelau erau văzuți chirurgi cardiovasculari. Vremurile s-au schimbat însă. Să fii medic nu mai însemnă să ai note bune.

„Nu vreau să fac copii cu Down.”
Medicii termină rezidențiatul târziu și se simt stabili din punct de vedere financiar mult mai târziu. Și drept consecință își întemeiază o familie la o vârstă destul de înaintată. Iar asta înseamnă risc crescut de a naște copii cu sindrom Down.

„Am o rudă bolnavă și vreau să aflu cum să o tratez.”
O intenție nobilă, dar foarte puțin probabil să o poți trata personal vreodată. Fie decedează înainte ca tu să fii capabil să o tratezi, fie nu o să o poți trata din diverse motive. Medicii nu își pot trata rudele (nu știu exact până la ce grad) din cauza încărcăturii sentimentale pe care ar trăi-o. Să luăm ca exemplu un chirurg care își operează propria mamă și la un moment dat aceasta sângerează foarte rău pe masa de operație. Cum credeți că va reacționa în această situație?

„Nu îmi place să vorbesc cu oamenii.”
Ca medic trebuie să vorbești destul de mult cu pacienții. Un pacient căruia medicul nu-i vorbește se simte un pacient neglijat și se duce la un alt medic. Dar din fericire sunt și specialități pentru cei cărora nu le place să stea de vorbă cu pacientul, așa cum este anatomia patologică. Acolo pacientul nu cere atenție.

Serialele cu medici.
Un motiv foarte des întâlnit în rândul elevilor de liceu. Chiar acum câteva zile am văzut pe un grup o elevă de clasa a IX-a care cerea părerea studenților și își începea povestea așa: „Am început să mă uit la Grey’s Anatomy de ceva vreme și mă gândesc din ce în ce mai tare să urmez medicina … bla … bla …bla”. Din păcate mulți cred că medicii au o muncă la fel de ușoară și de plăcută precum cea din seriale. În realitatea nu e deloc așa și îți dai seama de asta doar atunci când îți petreci multe ore în spital ca student.

Tu ce alte motive mai știi?

PS: Pentru un articol viitor voi încerca să găsesc 10 motive pentru care să „dai” la medicină.

***

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi la articole (pe coloana din dreapta) și să ne dai un like pe Facebook. Dacă acest blog ți-a fost sau îți este util te rugăm să-l recomanzi unui prieten.

Cum e să stai în B-uri

Pentru detalii despre căminele UMF, vezi articolul acesta.

După ce am stat în primii doi ani în căminul H10, m-am hotărât să fac o schimbare. Aproape toți cei cu care vorbisem despre cum e în B-uri (și care locuiseră acolo) îmi spuneau să nu mă mut pentru că nu o să-mi placă. Dar, ca de obicei, nu i-am ascultat. Așa că am stat în B11 în anul al treilea (am zis că să încerc, mai ales că se anunța un an greu) și nu pot să zic că am fost prea mulțumit. În general B-urile sunt niște cămine lipsite de viață, parcă nici nu ai vecini (îți dai seama că ai vecini doar atunci când dai muzica prea tare și difuzoarele laptopului fac un prea tare), o liniște de mormânt în majoritatea timpului și plictiseală. De chefuri în cămin nici nu mai vorbesc. S-au dus vremurile când se făceau din astea, acum nu se mai fac aproape în niciun cămin (poate doar în H7 se mai fac).

Pro:

  • baie în cameră
  • bucătărie în cameră
  • spațiu mult de depozitat (pentru fete e bine, pentru mine a fost prea mult spațiu)
  • liniște (dacă asta cauți)
  • locuiești doar cu o singură persoană

 Contra:

  • chiria mare (280 lei/lună)
  • nu socializează nimeni cu nimeni (te simți complet izolat)
  • multe băi au mucegai (dacă nu au deja când ajungi acolo, se face mucegai foarte ușor și foarte rapid)

Am crezut că în B-uri se poate învăța mai bine în cameră, dar nici poveste. În toată atmosfera aceea te apucă mai degrabă somnul când te pui să înveți. Așa că, pentru mine, biblioteca rămâne în continuare cea mai bună variantă pentru studiu, iar de anul viitor mă voi întoarce în căminul X. Am refuzat să-mi mai pun opțiune de cazare în B-uri deși aș fi prins din nou.

Ce vă recomand vouă?

Dacă vreți neapărat să vedeți cum e în B-uri încercați-le, dar dacă sunteți genul de persoană căreia nu îi place să locuiască într-un loc “mort”, nu o să vă placă. În primii ani în niciun caz nu vă recomand să stați în B-uri pentru că sunt ani în care trebuie să profitați de studenție. Adevărul este că în B-uri locuiesc studenți cu medii foarte mari și majoritatea dintre ei sunt acel gen de oameni care stau aproape non-stop învățând și de aici și atmosfera. Iar dacă nu rezonezi cu ei, te simți ciudat în aceste cămine.

***

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi la articole (pe coloana din dreapta) și să ne dai un like pe Facebook. Dacă acest blog ți-a fost sau îți este util te rugăm să-l recomanzi unui prieten.

Medicină generală sau medicină dentară?

Dintr-o discuție cu o cititoare a blogului, mi-am dat seama că trebuia să scriu acest articol mai demult. Mulți sunteți puși în situația de a alege între medicină dentară sau medicină generală atunci când vă gândiți să urmați o facultate în acest domeniu. Voi încerca să vă explic care ar fi diferențele.

Urmând facultatea de medicină, atunci când vei absolvi, pe diploma ta va scrie medic (doctor așa cum știe lumea). Urmând facultatea de medicină dentară pe diploma ta va scrie medic dentist (știu că acum câțiva ani era o discuție că să le scrie și lor pe diplomă medic), în orice caz ieși stomatolog așa cum știe toată lumea.

Ambele facultăți durează 6 ani. Terminând medicina generală ai ocazia ca în urma examenului de rezidențiat să te specializezi în ceea ce dorești tu (medicină e familie, chirurgie, pediatrie, etc.). Ca absolvent de stomatologie ești oarecum limitat pentru că nu poți să faci altceva decât să lucrezi toată viața cu patologia aparatului dento-maxilar. Au apărut specializări și pentru medicii stomatologi, așa cum ar fi chirurgia buco-maxilo-facială (iar Clujul excelează în acest domeniu de câțiva ani), dar pentru a deveni chirurg buco-maxili-facial trebuie ca după ce termini medicina dentară să urmezi încă vreo trei ani (sper că nu mă înșel) de medicină generală în care vei studia materii pe care nu le-a cuprins programa de la medicină dentară. În tot acest timp ești rezident și ești plătit. Par mulți ani, dar am înțeles că pentru a practica stomotologia veterinară (o specializare nouă și din ce în ce mai căutată se pare), spre exemplu, trebuie să urmezi facultatea de medicină veterinară, facultatea de medicină dentară și facultatea de medicină generală, deci imaginați-vă câți ani. Până la urmă, dacă îți dorești cu adevărat să faci ceva atunci nu te mai uiți la ani.

O altă diferență ar fi materiile pe care le studiezi. Chiar dacă în primii ani programa de la stomatologie este asemănătoare celei de la medicină generală, după aceea vei studia foarte mult materii legate de dinți, cum e și normal. În timpul facultății de medicină dentară se pare că trebuie să cheltui o mulțime de bani pe instrumentele și aparatura necesară. Câțiva colegi transferați de la stomatologie, spuneau că îți trebuie destui bani pentru a cumpăra tot ce e necesar.

Există acest miraj printre elevii de liceu, și mai mult printre părinți, cum că dacă faci medicina dentară, după șase ani vei putea să practici deschizându-ți propriul cabinet medical și imbogățindu-te. După părerea mea piața e cam suprasaturată de cabinete stomatologice și de medici stomatologi. Pentru a ajunge să ai clienți la cabinetul tău trebuie cumva să lucrezi pe lângă un medic stomatolog mai cunoscut. Concurența este acerbă între aceștia și se pare că nu prea vor să te învețe meserie cei cunoscuți pentru că vei ajunge să le “furi” clienții. Asta se întâmplă însă și pe unele specialități de medicină (se zică că pe chirurgie plastică și neurochirurgie).

Personal, eu nu am luat niciodată în calcul facultatea de medicină dentară pentru că ceea ce fac majoritatea medicilor stomatologi mi se pare o muncă monotonă. În plus, nu aș fi vrut ca toată viața mea să lucrez cu gurile oamenilor. Unii în schimb sunt foarte hotărâți să urmeze facultatea de medicină dentară. Fiecare dintre voi decideți ce vi se potrivește mai bine. Cred că este o decizie foarte bună că nu mai poți să îți pui a doua opțiune la admitere medicina dentară (în caz de nereușită la medicină generală). Până la urmă, cine e hotărât să facă ceva, face acel lucru cu orice preț.

Aștept sugestii de la voi pentru articole noi.

***

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi pe coloana din dreapta sau ne poți da un like pe FACEBOOK pentru a vedea mereu noutățile care apar.

Cât de mult învață un medicinist

Salut!

Mă gândesc că este un articol util pentru a vă face o idee despre cât de mult se învață la medicină așa că am să vă povestesc puțin din experiența mea.

În primul rând trebuie să admiteți faptul că fiecare student de la medicină învață diferit, unii au nevoie de mai mult timp pentru a înțelege lucrurile sau pentru a le aprofunda, în timp ce alții le înțeleg mai repede sau se mulțumesc cu a învăța mai puțin. Din start vă puteți da seama că nu există un număr standard de ore de învățat pe zi sau o rețetă standard pentru a învăța eficient și rapid. Dacă ar fi așa atunci cu toții am aplica-o și am avea succes. Până la urmă de asta e frumoasă medicina: pentru că pare grea, dar odată ce înțelegi cum funcționează lucrurile, treaba se simplifică. În continuare voi încerca să privesc lucrurile în ansamblu și mă voi referi puțin și la cum am procedat eu.

În general, studenții de la medicină (vorbesc despre cei de la Cluj-Napoca), își aleg o materie mai importantă (sau chiar două, asta depinzând de dificultatea acestora) și încearcă să învețe constant la acesta în timpul anului. Marea problemă e faptul că orarul este atât de încărcat încât ai multe zile în care termini orele târziu pe la ora 16 sau 18 (și trebuie să mergi aproape la toate orele pentru că se face prezența și dacă lipsești ori va trebui să recuperezi, ori dacă faci 4 absențe nu vei fi primit la examen). Nu atât dificultatea materiei care îți e predată te obosește, cât te obosește simplu fapt că stai la facultate multe ore, uneori fără pauze între diferite materii. Aceasta fiind situația, e foarte greu ca atunci când ajungi acasă sau la cămin să te mai pui să citești ceva. Ai face orice altceva. Cel puțin asta am observat că se întâmplă cu majoritatea mediciniștilor, inclusiv cu mine.

Spre exemplu în anul I se învață din timpul anului la Anatomie în primul rând. Poate e singura materie pe care un student nu o poate învăța în timpul zilelor de sesiune. În anul al II-lea se învață din timpul anului la Fiziologie (pentru că se dau săptămânal teste), iar în anul al III-lea deja treaba devine mai complicată: nu e suficient să înveți constant la Semiologie, trebuie să citești și Morfopat și Farmacologie pentru că și acolo materia e multă.

Atunci când am fost în anul I, în primul semestru citeam aproape zilnic la Anatomie (chiar și numai o oră), la Biocel citeam cu o zi înainte să am lucrarea practică pentru că dădeam test sau ne asculta și în rest nu am învățat la nimic altceva în timpul anului. Nu-mi ajungea timpul. Biofizica am citit-o doar în sesiune, iar Biostatistica tot așa. Și a fost o decizie foarte bună pe care am luat-o. Dar lucrurile s-au mai schimbat de atunci. Biofizica am înțeles că acum e mai grea și se pică. În ceea ce privește Biostatistica recomand: să fie citită doar în sesiune. În al doilea semestru lucrurile s-au complicat puțin deși aveam mai puține ore la facultate. A apărut Biochimia, la care dădeam de asemenea teste și trebuia să citim măcar o dată ce ni se predase cu câteva săptămâni înainte. A apărut și Fiziologia la care trebuia învățat constant și am ajuns să avem 3 materii la care trebuia citit până în sesiune. Nu recomand să vă lăsați vreuna dintre acestea pentru sesiune. Chiar dacă nu citiți totul, măcar încercați să citiți o bună parte din materie. Deja la o a doua citire în sesiune, vi se va părea mult mai ușor.

Un lucru de care mulți studenți nu profită este cursul. Dacă puteți rămâne concentrați pe toată durata acestuia (unii nu pot) încercați să înțelegeți cât mai mult din ceea ce vorbește cadrul didactic. Vă va ușura mult studiul individual. Așadar, trebuie să vă adaptați fiecare propriul stil de învățat la facultate. Fiecare dintre voi decide cât timp va aloca studiului în funcție de cât de eficient învață și de ce volum de materie are de citit. Unii vor alege să sacrifice viața socială, alții nu.

 ***

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi pe coloana din dreapta sau ne poți da un like pe FACEBOOK pentru a vedea mereu noutățile care apar.

Stetoscoapele Littmann

Acesta se vrea a fi un articol adresat celor care au trecut în anul al treilea sau celor care doresc să-și achiziționeze un stetoscop.

Stetoscopul, nelipsit din garderoba oricărui student medicinist sau medic (excepție chirurgii), reprezintă un fel de oglindă a celui care-l poartă. Am spus „îl poartă” în loc de „îl folosește” referindu-mă la medici, deoarece trebuie să recunoaștem că și-a cam pierdut din valoarea diagnostică odată cu apariția noilor metode și aparaturi medicale, dar pentru un student la medicină care pășește în anii clinici, acesta reprezintă un instrument esențial. Și după cum unii nu s-ar aștepta, un stetoscop nu este util doar pentru a-ți pune poze cu el pe facebook, ci pentru a învăța semiologie și a aplica mai târziu cunoștiințele acumulate în anul al treilea.

Probabil nu știți ce stetoscop să vă achiziționați și vă înțeleg perfect pentru că și eu am trecut prin aceeași dilemă vara trecută. Mi-am pus o mulțime de întrebări precum: “Unul mai ieftin sau unul mai scump?”, “Littmann sau altceva?”, “Unul cu capsulă dublă sau simplă?”, “Unul cu clopot sau fără clopot?” și așa mai departe. Am încercat să găsesc avantaje și dezavantaje pentru fiecare și în cele din urmă m-am decis. Nu am să vă spun ce model mi-am achiziționat pentru a nu vă influența.

Așadar prin ce diferă stetoscoapele între ele în afara prețului și a culorii?

Pentru început am să vă prezint pe scurt anatomia unui stetoscop, printr-o imagine simplă găsită pe google.

scope_anatomy_1

Olivele (chestiile care se bagă în urechi) pot să fie moi sau tari, evident cele moi asigură un confort mai ridicat, mai ales pentru cei care-l folosesc mult timp. Capsula stetoscopului poate să fie mică (folosită pentru copii sau focare mici de auscultație) sau mare (folosită pentru adulți), dublă (poți ausculta cu ambele părți ale sale) sau simplă (poți ausculata pe o singură parte). Un stetoscop poate să aibă două membrane sau o membrană și un clopot. Membrana este bună pentru sunetele de frecvență joasă, iar cloptul pentru sunetele de frecvență înaltă. Tubul stetoscopului poate să fie unic sau dublu, iar cel unic poate să aibă un lumen sau două (cele mai bune sunt cele cu tub cu lumen dublu precum Cardiology III, Master Cardiology sau Cardiology STC). În mare cam prin asta diferă stetoscoapele între ele.

Principalele branduri care produc stetoscoape sunt: 3M Littmann, Riester, Microlife, Healthy Line, Moretti, Soho. De departe, cei de la Littmann domină piața, așa că, în continuare, am să vorbesc despre acestea.

De ce sunt atât de bune stetoscoapele Littmann?

În primul rând folosesc o tehnologie cu dublă frecventă, astfel încât aplicând presiuni diferite asupra capsulei stetoscopului, poți ausculta la fel ca și cu o membrană (atunci când aplici o presiune mare) sau cu un clopot (atunci când aplici o presiune mică), fară sa rotesti capsula acestuia. Acest lucru aduce un plus de comoditate pentru cel care-l folosește. Apoi, niciun stetoscop comercializat de către firma lor nu produce senzația de frig pacientului, fiind confecționat dintr-un material special. Acesta este un aspect poate neimportant, dar de bun simț pe care poți să-l oferi pacienților. Nu e deloc comod pentru pacient (atunci când 100 de studenți sar cu stetoscopul pe el) să simtă fiecare capsulă ca un cub de gheață. Nu în ultimul rând, stetoscoapele Littmann sunt ușoare și au membrana mult mai rezistentă față de alte branduri.

Stetoscopul 3M Littmann Select este cel mai simplu model Littmann. Are capsulă simplă (care poate fi folosită atât pentru sunetele cu frecvențe joase cât și pentru cele cu frecvențe înaște) și tub cu un singur lumen (ceea ce asigură o performanță mai bună), nu produce senzația de rece pacientului. Este ideal pentru asistente medicale și paramedici, dar și pentru studenți.

Stetoscopul 3M Littmann Classic II SE este cel mai vândut model în rândul studenților (și nu numai). Are capsulă dublă, clopot, diafragmă reglabilă, nu provoacă senzația de rece și are tub cu un singur lumen.

Stetoscopul 3M Littmann Master Classic II este de asemenea recomandat studenților, dar și medicilor de familie. Are capsulă simplă (care poate fi folosită atât pentru sunetele cu frecvențe joase cât și pentru cele cu frecvențe înalte), diafragmă reglabilă, un singur lumen la tub și este mai ușor.

Toate aceste stetoscoape sunt disponibile pe o mulțime culori: de la negru, la roz, albastru, verde, etc.

Cei de la stetoscoape.ro au la ora actuală cea mai bună ofertă de pe piață pentru stetoscoapele Littmann (dar și pentru alte branduri), asigurând o garanție de 3 ani, transport gratuit și oferind un cd cadou cu introducerea în sunetele inimii, sunete care le dau bătăi de cap celor mai mulți studenți. Pentru 50 de lei în plus îți gravează stetoscopul cu numele tău.

Pentru a consulta modelele de stetoscoape recomandate studenților aruncați o privire aici.

„Înțelepciune” de vară

E vacanță și nu mă voi sfii să vă spun că mă bucur din plin de ea, pentru că e scurtă. Ce face un student medicinist în vacanța de vară? Avem practică, proiecte în care ne putem implica, excursii, cărți de citit (nu doar anatomii!!), voluntariate; sau avem și de învățat pentru restanțe sau măriri.

Pentru mine, important este să nu pierd timpul, să „nu mă plictisesc”. Vacanțele de vară sunt cele mai frumoase așa că vă sugerez după ce scăpați de admitere să vă bucurați din plin de zilele libere pentru că ați muncit mult ca să intrați la Medicină!

Știu că perioada de vară de după admitere a fost poate cea mai frumoasă de până acum. Nu vă apucați să citiți din timp cursuri sau alte lucruri pentru că voi aveți nevoie de odihnă muuuultă și relaxare. Adică să leneviți, să dormiți, să stați cu burta la soare. Ca să vă reîncărcați bateriile, pentru că vă așteaptă viața de student.

În ceea ce mă privește, voi participa cu Corul Vox Medicalis la un turneu aniversar prin Sibiu, Râmnicu Vâlcea și Brașov. Și prin participare mă refer la … cântat. Corul este al studenților în Medicină și Farmacie de la UMF Carol Davila, drept dovadă există timp liber pentru noi, putem să facem și altceva în afară de medicină. Așadar vă invit cu drag la concertele noastre… și dacă vreți să ne întâlnim cât timp sunt pe acolo nu ezitați să mă contactați.

- 28 iulie 2014, Sala „Thalia” a Filarmonicii SIBIU, în cadrul Festivalului ICon Arts (ce coincidență fericită: la această a XII-a ediție, festivalul stă sub semnul „Celebrării”!)

- 31 iulie 2014, Sala Filarmonicii „Ion Dumitrescu” din RÂMNICU VÂLCEA

- 3 august 2014, Sala „Patria” a Filarmonicii BRAȘOV

 ***

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi pe coloana din dreapta sau ne poți da un like pe FACEBOOK pentru a vedea mereu noutățile care apar.

TREI ani de Medicină

Au trecut 3 ani deja. Parcă ieri eram anul I și credeam că facultatea aceasta nu are sfârșit. Acum, fiind la jumătatea drumului, mi se pare că timpul trece destul de repede. Nici nu mi-am dat seama când am ajuns în anul al IV-lea. Am să vă povestesc câteva lucruri pe care le-am învățat eu în acești trei ani de facultate. Puteți să le luați ca pe niște sfaturi

  • Noaptea dinainte de examen este crucială. Trebuie dormită nu pierdută amăgindu-te că mai înveți în acele ore. Diferența între prestația la un examen susținut după o noapte bine dormită și una nedormită este evidentă. Cu același nivel de cunoștințe te descurci total diferit în funcție de gradul de odihnă.
  • Parcurge-ți toată materia. Nu omite nimic. Îți pică exact subiectele neglijate. Legile lui Murphy se aplică mai ales la medicină. Chiar dacă nu apuci să o înveți bine, nu contează. Mergi la examen atunci când îl ai și nu-l lăsa pe restanțe doar pentru că ți se pare că ești nepregătit.
  • Nu uita că vei trata pacienți, nu cărți. Învață să gândești și să îți adaptezi cunoștințele după pacient. Foarte puțini pacienți vor reprezenta un caz tipic de manual. Un examen rămâne doar un examen, o notă doar o simplă notă, dar atunci când vei fi medic nu poți să tratezi un pacient, așa cam de nota 6. Ori îl tratezi de nota 10, ori îi greșești diagnosticul și tratamentul.
  • Profită de stagiile la spital. Nici nu ai idee câte lucruri poți învăța doar stând de vorbă cu pacienții. Cineva spunea că medicina se învață lângă patul bolnavului. Și m-am convins personal de acest lucru. Lucrurile pe care le-am văzut la stagiile de semiologie mi-au rămas în minte, ceea ce am citit pur teoretic s-au șters deja.
  • Ceea ce înveți în sesiune vei uita a doua zi după examen. Materia nu are timp suficient pentru a fie procesată de către creier și inevitabil, după un timp, nu vei mai știi ce ai învățat. În schimb, un lucru bine fixat în timpul semestrului nu se uită ușor.
  • Perfecționismul îți face mai mult rău decât bine. Nu reprezintă decât o sursă de stres în plus. Nu vei reuși niciodată să înveți TOT (orice ar însemna acest cuvânt), așa că e absurd să îți propui asta și să te simți vinovat după. Evident nu trebuie să cazi nici în cealaltă extremă.
  • Te poți adapta la orice. Codrin vorbea despre fobia de sânge. Eu n-am avut acestă problemă, dar am fost la început dezgustat de mirosul de carne umană prăjită de electrocauter în sălile de operație. Mi-a trecut. Alții au probleme dacă se uită la cadavrele de la anatomie sau la cele de la morgă. Te obișnuiești cu toate.

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi pe coloana din dreapta sau ne poți da un like pe FACEBOOK pentru a vedea mereu noutățile care apar.

Înscriere online la concursul de admitere 2014 din Târgu Mureș

Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş pune la dispoziţia candidaţilor ,la toate programele de studii pentru care organizează admitere în sesiunea iulie 2014, o formă nouă, modernă, de înscriere a candidaţilor, accesibilă la adresa: https://admitere.umftgm.ro. Prin această platformă online, toţi candidaţii se pot înscrie la concursul de admitere, 24 de ore din 24,  fără să fie nevoie să se deplaseze la universitate, în baza unui cont pe care şi-l creează şi care va fi utilizat ulterior, pe parcursul studiilor. Prin aceeaşi metodă se plătesc online toate taxele aferente procesului de admitere. Datorită interesului manifestat  pentru UMF Târgu Mureş de către candidaţi din numeroase ţări, informaţiile necesare acestora sunt oferite în 6 limbi: română, maghiară, engleză, germană, spaniolă şi italiană.

Totodată, la dispoziţia candidaţilor există un call center (tel. 0365-882494) la care, în perioada admiterii, între orele 9-17, candidaţii pot primi informaţii suplimentare legate de procedura de înscriere online.

Pentru candidaţii care nu au acces la computer sau care nu au abilitatea necesară lucrului cu acesta, la sediul universităţii există posibilitatea de înscriere online îndrumată de personalul tehnic al universităţii.

Înscrierea online este parte a unui concept mai larg pe care universitatea îl dezvoltă: e-UMF, fiind un pas înainte pe care îl face pentru  modernizare şi pentru integrarea sa în era digitală.

Fobia de sânge

Sângele. Atât de complex, atât de vital și atât de selectiv cu viitorii studenți la medicină…A fost motivul pentru care era să nu ajung aici. M-a păcălit pe mine și i-a păcălit și pe ai mei. Mi-a spus că nu voi putea să fac niciodată meseria asta; mi-a scos din cap medicina în așa fel încât atunci când mi-am evaluat opțiunile pentru facultate, medicina nu exista. Și toate acestea pentru că atunci când eu vedeam sânge aproape că leșinam. Nu conta că îl vedeam la mine sau la alții, nu conta că îmi recolta mie sânge sau altora, mie tot îmi venea rău.

Și cu toate acestea, am avut curajul să-i spun că nu găsesc pasiune mai mare în nimic în afară de om. Ceva din mine îmi spunea că voi trece peste asta la un moment dat, și așa, nu am ținut cont de imposibilități și am dat la medicină. Ca să vă imaginați cât de mare era această „fobie“ de sânge, vă spun că în prima săptămână mi-a venit rău numai când ne-a explicat cum se ia sânge. Pur teoretic. Mă dureau pe mine venele când auzeam.

După două luni am avut șansa să merg la spital, la urgențe. Țin și acum minte că erau -5 grade afară, și după 3 minute la urgențe când am văzut niște sânge pe bandaje și când am auzit câteva strigăte am ieșit afară și m-am pus jos ca să nu leșin. Erau -5 grade, iar eu transpiram și mâncam ciocolată crezând că mi-a scăzut glicemia.

După primul an am ajuns iar în spital pentru practică și povestea aproape că s-a repetat, dar cu o intensitate mai mică. După primul minut petrecut acolo toată ființa mea dorea să meargă acasă și să nu mai audă de practică, dar nu am făcut asta. M-am obligat să rămân zilnic măcar 4 ore în spital și am început să mă călesc. Cu fiecare recoltare de sânge era mai bine și mai bine, până când, mi-a trecut, iar acum, în a doua vară de practică, recoltez sânge fără probleme și pot să văd piscine de sânge că nu am nicio problemă, deși, recunosc că și la începutul practicii acesteia am avut câteva ore mici probleme până m-am readaptat. De la omul căruia nu-i plăcea să vadă o rană sau o picătură de sânge, am ajuns să nu mai am nicio ezitare în a vedea/trata o rană deschisă, ba chiar am ajuns să cos pacienți alături de chirurgi.

Referitor la experiența cu cadavrele…nu veți vedea morga până în anul 6 când faceți medicină legală, dar veți face disecție. Eu nu am avut probleme, deoarece arată mult diferit un cadavru față de un om viu, și din cauza acestui fapt ajungi să te detașezi mult mai ușor. Îl privești de la început ca pe un obiect, care nu strigă dacă bagi bisturiul în el, căruia nu-i poți face niciun rău dacă nu tai ce trebuie, nimeni nu va suferi consecințe (în afară de tine).

Ca o concluzie, nu ai de unde să știi sigur că ție îți place medicina. Nu ai cum să știi dacă ești sau nu făcut pentru asta. Cel puțin pentru mine, a fost o voce a inimii, care îmi spunea să fac asta în pofida tuturor prejudecăților pe care le aveam, în pofida faptului că proprii părinți îmi puneau la îndoială decizia, din cauza sensibilității mele la vederea sângelui. Ei credeau că nu mă va face fericit. Nu ascultați de prejudecăți sau de oricine altcineva în afară de voi. Răspunsul nu va fi niciodată la alții, ci doar în interiorul vostru; iar dacă veniți aici, să deveniți colegii noștri, vă rog să veniți să schimbați lumea, să fiți cei mai buni și să ridicați medicina, pentru că avem nevoie de valori.

Dacă doriți să citiți despre a doua mea practică și despre întrebările pe care mi le pun, aruncați o privire la mine pe blog (http://tocutmd.com/), iar dacă îți place blogul te invităm să te abonezi pe coloana din dreapta sau ne poți da un like pe FACEBOOK pentru a vedea mereu noutățile care apar.