12 ore de Medicină

9.00 a.m. Intri pe ușa facultății. În dreapta la avizier sunt împrăștiate o grămadă de invitații. Treci în grabă și cobori scările spre laborator. Îmbraci halatul și te așezi lângă un coleg care își recitește notițele. Cu toții sunt destul de adormiți, mulți au dormit doar 3-4 ore și deși e 9 dimineața, nimeni nu s-a trezit definitiv. Până vine profesorul se discută de cursuri, examene, politică și ultimele noutăți din facultate (petreceri, proiecte, ședințe).

9.10 a.m. Începe laboratorul și discutăm despre mușchi, tendoane și alte variațiuni pe același subiect. Toată lumea poartă mânuși chirurgicale și fiecare arată câte un mușchi pe cadavru. Se uită, repetă, întreabă, mai râd unii de alții, cineva citește cu voce tare inserțiile, alții le arată.

10.00 a.m. Atmosfera deja devine relaxantă, încet uită toți și de somn, și încep să fie atenți, pentru că gândul la examenul final îi motivează.

10.30 a.m. Toată lumea se uită la ceas. La laboratorul de anatomie ultima jumătate de ora durează cel mai mult.

11.00 a.m. „Mor de foame” se aude de peste tot. Fiecare se îndreaptă în câte o direcție pentru a profita de pauza de o oră până la următorul curs. Cafea, sandwichuri sau covrigi este cam toată gama de gustări pe care o găsești pe o rază de 500 de metri. Mănânci din mers și conversezi cu o grămadă de oameni.

12.00 p.m. În sala de curs e deja plin. Ca să rupă monotonia, câțiva studenți umflă baloane și le aruncă de la unii la alții. O distracție nevinovată, care pare să îi înveselească pe toți. Râzi și te așezi pe puținele locuri rămase libere și nu după mult timp apare și profesorul care râde și el când vede baloanele și începe apoi cursul. Transport membranar, membrane celulare, ADN, ARN, un val de informații la care te străduiești să le faci față.

12.50 p.m. Pauză. La cursul de biologie celulară niciodată nu poți refuza pauza. E greu să fii atent timp de 2 ore, așa că fiecare răsuflă ușurat în cele 10 minute de pauză, timp în care ai timp sa îți iei o cafea și să faci un selfie.

1.45 p.m. Oamenii deja încep să își strângă lucrurile, iar tu începi să te întrebi dacă profesorul spune în mod intenționat lucrurile cele mai interesante în ultimele 5 minute.

2.15 p.m. Până la ultimul laborator mai e ceva timp, pe care, desigur, nu îți permiți să îl pierzi degeaba. Intri în bibliotecă, unde deși sunt mulți studenți, e liniște și e și internet, ceea ce nu ești sigur dacă e un gest frumos din partea facultății sau un mod de a te pune la încercare: înveți sau stai pe facebook?

3.00 p.m. Pauză. Ieși puțin din bibliotecă, mai butonezi telefonul și la nevoie, mai iei o cafea.

4.00 p.m. Încă o oră până la curs. Te feliciți că nu ai pierdut timpul și că ai rămas cu ceva după ce ai stat 2 ore la bibliotecă și îți iei următoarea gustare pe ziua respectivă. În drum spre ieșire treci iar pe lângă avizier și iei două din invitațiile lăsate acolo. Sunt pentru petrecerea săptămânală a studenților mediciniști. Nu știi sigur dacă mergi, dar e mai bine să le ai.

5.00 p.m. Ok, deja începi să fii obosit. Nu ai nici un chef de biochimie și oricum urăști faptul că trebuie să înveți atâtea denumiri. Se râde fără motiv doar pentru faptul că toți vor acasă. Știți, starea aia în care râzi când vezi un deget? Exact așa e.

6.00 p.m. Atenția se menține în limite constante care nu depășesc  50%. Adică te concentrezi cam pe jumătate din ce zice domnul doctor și în general ești atent pe frazele care conțin cuvântul examen.

7.00 p.m. Te uiți în oglinda de la baie. Pari puțin obosit. Dai o mână prin păr și începi să îți întrebi prietenii ce fac în seara aia. Uneori râmâi încă o oră în laborator la anatomie să mai repeți, alteori te întorci la bibliotecă și îți completezi cursurile, sau doar te bucuri de internetul la liber.

7.45 p.m. Urci la etajul 5 și intri în sala prea mică pentru atâția oameni. E ședință SSM. Organizează un nou proiect pentru care au nevoie de voluntari.

8.15 p.m. Cu multe glume și vorbărie, împart sarcinile pe zile și licitează cine când se duce. Sunt obosiți cu toții. Unii au venit direct de la stagiu, sunt îmbrăcați în halate și poartă papuci albi. Pare un proiect distractiv, probabil o să îți placă.

8.45 p.m. Niciodată nu cobori cu liftul, deși ești la etajul 5. Tipii de la pază sunt mulțumiți că în sfârșit pot închide ușile, iar tu te îndrepți spre casă întrebându-te ce o fi de mâncare în frigider.

9.00 p.m. Ajungi acasă și deschizi televizorul, dar nu sunt decât talk showuri, așa că îl închizi și încerci să îți faci puțină ordine în cursuri.

9.05 p.m. Dai drumul iar la tv și deși e doar ora 9, simți că te ia somnul. Te întrebi dacă ai îmbătrânit.

Am încercat să rezum acțiunile pe ore. Sper că am reușit să exprim atmosfera. Da, poate pare un program greu de dus, dar vă spun un lucru: nu e deloc plictisitor!

***

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi la articole (pe coloana din dreapta) și să ne dai un like pe FACEBOOK. Dacă acest blog ți-a fost sau îți este util te rugăm să-l recomanzi unui prieten.

Ce am învățat după 3 ani (și puțin) de medicină

 

  1. Nimic nu mă mai scârbește
  2. Pot să mănânc oriunde, oricum, oricât
  3. Pot să dorm oricunde, oricum, oricât
  4. Timpul e o noțiune relativă: unele cursuri durează o veșnicie, și da, mă refer la cele nasoale, pe când cele faine doar o clipă
  5. Moartea nu mai e o chestie abstractă
  6. Nu toți oamenii percep la fel durerea și mai ales când nu știi ce ți se întâmplă tot ceea ce simți se amplifică
  7. Abia după 3 ani simt că sunt cu adevărat la UMF
  8. Lumea în continuare mă întreabă când îmi aleg specialitatea.
  9. Notele nu reflectă ceea ce știi
  10. Nimic nu se reține mai bine decât atunci când pui tu mâna să faci și te implici personal
  11. Șă fii profesor este o meserie minunată, dacă într-adevăr te dedici
  12. La patul pacientului înveți cele mai multe lucruri
  13. Nu am toate bolile despre care învăț, deși primul instinct e să spun Cred că am… (sindromul studentului la medicină)
  14. Specialități la care nu mă așteptam mi-au plăcut
  15. Cred că cel mai important: am învățat la ce viitori dr Să NU MĂ DUC
  16. Un mare procent din ceea ce învăț am uitat, dar măcar știu unde să caut
  17. Și la 60 de ani voi avea ceva de învățat, procesul didactic nu se termină când termin anul VI

Continuați voi. Ce ați învățat de când sunteți pe băncile facultății? Aștept comentarii, lista e deschisă!

***

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi la articole (pe coloana din dreapta) și să ne dai un like pe FACEBOOK. Dacă acest blog ți-a fost sau îți este util te rugăm să-l recomanzi unui prieten.

Admiterea la UMF Târgu Mureș se schimbă din nou !

Pentru că în sfârșit rectorul Universității de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș v-a auzit vocile indignate în timp ce acuzați facultatea din Mureș că organizează în fiecare an un examen de admitere extrem de ușor și din această cauză sunt războaie în lume și medicina nu mai e ce a fost , iată că admiterea se schimbă din nou.

Marea schimbare constă în apariția a 75 de întrebări surpriză (la prima vedere) și 25 din cartea de admitere, fiecare cu maxim două răspunsuri corecte , la alegere. Materiile din care puteți alege să susțineți examenul rămân Biologia și Chimia organică și se scoate Fizica. Se susține un singur examen , la alegere dintre cele două menționate mai sus.

Mai jos, aveți metodologia oficială de desfășurare a noii admiteri.

Candidaţii la concursul de admitere din sesiunea iulie 2015, se pot înscrie la un singur program de studiu (o singură opţiune).
Clasificarea candidaților la toate programele de studiu se va face în ordinea descrescătoare a notei finale obținută din proba de concurs și din media de la bacalaureat.
1. Proba scrisă la programele de studii MEDICINĂ și MEDICINĂ DENTARĂ constă dintr-un test grilă, la una din următoarele discipline: Biologie sau Chimie organică, la alegere. 

Pentru Biologie - bibliografia constă din manualul Anatomie şi Fiziologie umană pentru admitere la facultăţile de medicină – Barron’s – ediţia în limba română, Editura University Press 2014, respectiv Az ember anatómiája és élettana az orvosi szakokra való felvételi vizsgához – ediţia în limba maghiară, Editura University Press 2014.

Două capitole, Capitolul 7 (Sistemul osos) şi Capitolul 9 (Sistemul muscular) din această carte nu vor face parte din bibliografia de admitere. Până la sfârșitul lunii ianuarie 2015 se va elabora erata (lista cu greșeli din carte de care voi încerca să fac rost, însă nu promit nimic )cărţilor în limba română şi în maghiară.
Testul grilă va consta din 100 de „întrebări cu răspuns la alegere”, astfel:
- 25 de întrebări vor fi alese din lista de întrebări existente la sfârșitul fiecărui capitol al cărţii, (secțiunea „Întrebări cu răspuns la alegere”, cu excepția celor din capitolele 7 şi 9)
75 întrebări vor fi întrebări la prima vedere (de tip „Întrebări cu răspuns la alegere”), formulate de comisia de admitere din tot manualul, cu excepția capitolelor 7 şi 9.
Întrebările pot avea 1 sau 2 răspunsuri corecte, fără a preciza care dintre întrebări au 1 sau 2 răspunsuri corecte.
Pentru Chimie organică - se păstrează aceeaşi bibliografie ca cea din anul anterior. Se va reedita caietul cu întrebări de chimie organică până la sfârșitul lunii decembrie 2014.
Testul grilă va consta din 100 întrebări astfel:
- 50 de întrebări vor fi alese din caietele cu întrebări elaborate de universitate şi vândute prin Biblioteca UMF;
- 50 întrebări vor fi întrebări “la prima vedere”, elaborate de comisia de admitere din bibliografia indicată.
2. Proba scrisa la programul de studiu FARMACIE constă dintr-un test grilă, din disciplina Chimie organică, format din 100 de întrebări, astfel:
- 50 de întrebări vor fi alese din caietele cu întrebări elaborate de universitate şi vândute prin LibrăriaUMF;
- 50 întrebări vor fi întrebări “la prima vedere”, elaborate de comisia de admitere din bibliografia indicată la programele de studiu Medicină şi Medicină Dentară.

Proba scrisă la programele de studiiAsistență medicală generală, Balneofiziokinetoterapie și 
recuperare, Nutriţie şi dietetică, Tehnică dentarăva consta dintr-un test grila din biologie. Bibliografia
consta din 5 capitole (care se vor defini ulterior) din manualul Anatomie şi Fiziologie umană pentru admitere la facultăţile de medicină – Barron’s – ediţia în limba română, Editura University Press 2014, respectiv Az ember anatómiája és élettana az orvosi szakokra való felvételi vizsgához – ediţia în limba maghiară, Editura University Press 2014, cu eratele corespunzătoare.
Testul grilă va consta din 50 de „întrebări cu răspuns la alegere”, astfel:
- 40 de întrebări vor fi alese din lista de întrebări existente la sfârșitul celor 5 capitole indicate,
(secțiunea „Întrebări cu răspuns la alegere”)
- 10 întrebări vor elaborate de comisia de admitere, “la prima vedere”, din cele 5 capitole indicate.
4. Proba scrisa la programul de studii Cosmetică medicală. Tehnologia produsului cosmetic va consta într-un test grilă din chimie. Bibliografie este reprezentată de Caietul cu întrebări de chimie organică care se va edita până la sfârșitul lunii decembrie 2014.
Testul grilă va consta din 50 întrebări, astfel:
- 40 de întrebări, vor fi alese din caietele cu întrebări editate de către universitate;
- 10 întrebări “la prima vedere”, din bibliografia indicată.
Ponderea bacalaureatului:
- Programele de 5-6 ani – 10% din nota finală
- Programele de 3-4 ani, cu exceptia EFS – 30% din nota finală
- Programul de EFS – 10 % din nota finală.

Militarii de la medicină

Deoarece am primit multe întrebări despre cum este medicina militară, iar eu nu sunt în măsură să răspund, am rugat un coleg de la Institutul Medico-Militar să povestească puțin despre viața sa de student. Astfel, îi mulțumesc lui Andrei pentru entuziasmul său și pentru post. Vă sfătuiesc să aveți răbdare și să citiți până la capăt, pentru că este foarte interesant.

„Pentru unii un vis frumos, pentru alții un film de groază, armata a continuat să se dezvolte și să se adapteze cum a putut la cerințele societății din zilele noastre. Mulți dintre cei pe care i-am auzit vorbind despre viața de militar (deși unii au fost militari numai în grădiniță la ”Țară țară vrem ostași”) au căutat mai degrabă să scoată în evidență scenarii imaginare decât realitatea, așa că am decis să vorbesc puțin despre viața de militar. Am înțeles că tot mai mulți elevi sunt curioși depre cum este viața de student într-o instituție de învățământ superior militar și încurajez ca informarea lor să se facă numai din surse sigure.

De ce medicină militară?                                                                                                                                      Specializarea medicală este una dintre cele mai respectate ramuri ale Armatei Romane. Motivele pentru care am spus „Da!” medicinei militare sunt legate de statut și stabilitate. Uniforma de ofițer consider că te pune într-o lumină aparte în societate, iar armata, în general, a fost unul dintre angajatorii cu cea mai mare stabilitate. Odată intrat la Institutul Medico-Militar, studentul are taxa de școlarizare plătită și o soldă care crește anual. De acolo și eternul “tu nu îți faci probleme cu taxa” pe care îl aud militarii atunci când vorbesc cu cei din civilie. Solda este modestă la început, însă cu timpul, mai ales din anul 5, când se face avansarea la ofițeri, studenții primesc chiar un mic salariu.

Admiterea la IMM se face exact ca la UMF, se va da același examen în aceeași zi. Ceea ce studentul militar va da în plus sunt probele fizice și un examen de limba engleză. Probele fizice s-au dovedit a fi o problemă pentru unii, însa consider că dacă ai o pregătire fizică adecvată (pe care ți-o faci timp de măcar câteva luni înainte de admitere, nu în ultimele zile) nu ar trebui să ai probleme. În mod normal ar trebui să se ia în calcul și faptul că înainte de militar ești medic, deci nu trebuie să ai calități sportive de infanterist.

Odată trecute probele fizice și examenul de limba engleză, poți merge să dai admiterea la medicină alături de colegii tăi civili. Dacă intri, armata va semna un contract cu tine pe 8 ani (adică 8 ani după ce termini facultatea), în care tu te angajezi să rămâi în sistem. Cei 8 ani cuprind și rezidentiatul. După rezidențiat primești post, nu neapărat unde vrei și ce vrei dar … post. Contractul se poate desface oricând, însă vei plăti înapoi armatei perioada de contract pe care nu ți-ai onorat-o. Ce plătești? Toți banii pe care i-a băgat armata în tine (cazare, haine, solde, taxa la facultate). Nu te leagă nimeni, facem parte din NATO deci nu te mai ia nimeni cu arcanul la oaste. În anul 5 ești avansat la ofițeri și ajungi în eșalonul superior al armatei încă din studenție. La rezidențiat vei concura pentru posturile scoase în spitalele militare din București și din țară, așa că este bine să îți faci o listă cu specialitățile preferate. Nu doar una, pentru că ai putea avea supriza ca ceea ce îți doreai tu să nu se scoată în anul în care dai rezidențiatul sau să se scoată și să o ia altcineva cu punctaj mai bun ca al tău la examen.

Aoleu mama de ce nu mi-ai zis                                                                                                                                        După ce te-ai bucurat o vacanță întreagă de noul tău statut de student militar, în septembrie vei fi chemat 2-3 săptămâni într-o convocare în care vei fi familiarizat puțin cu disciplina de militar și condițiile din căminul IMM. Condițiile nu sunt de hotel, însă sunt decente. Nici în Regie nu ai room service așa că bocetele legate de condiții ar fi fost și acolo. Poate nu sunt cel mai în măsură să vorbesc despre asta pentru că eu am stat acasă, fiind din București, însă, pe de o parte, resimt oarecum lipsa unei vieți “adevărate” de student, cu problemele ei din camin. Sunt părți rele dar și părți bune.

Convocarea pică pentru mulți ca un șoc din cauza schimbării bruște prin care trec. Părinții nu au voie în sediul IMM așa că strada din fața căminului se trasformă într-un loc de pelerinaj în care bobocii se spovedesc la părinți, își plâng păcatele din tinerețe și nu înțeleg cu ce au greșit de au ajuns în bocanci și uniformă de pădure în mijlocul Bucureștiului la 30 de grade. Convocarea este un test de rezistență, mai ales psihică. Vei fi bombardat cu informații, reguli, program strict, abia apuci să îți cunoști colegii și, cel mai important, mergi să tragi cu arma, că doar ești militar ce mama naibii. Băieții vor experimenta freza IMM iar fetele noi coafuri în care să își ascundă cât mai mult păr. Va trebui să te scoli devreme, să nu întârzii la activități (asta dacă nu vrei să faci flotări prea multe).

Primele zile sunt cel mai greu de depășit, apoi lucrurile încep ușor ușor să se calmeze și, personal, cred că perioada aia a fost pe cât de solicitantă, pe atât de distractivă. Nu uita că o să cunoști oameni noi puși și ei la aceeași încercare, deci în perioada de vulnerabiliate psihică, putând să legi prietenii frumoase sau să faci pe interesantul (dacă atât te duce capul). Ideea de bază este că după convocare ești considerat apt să depui jurământul militar și să-ți primești primul grad în noua ta calitate. Apoi, în vacanțele de vară ce urmează, vei mai avea parte la fel de 2-3 săptămâni de convocare, însă vei descoperi că este ca o joacă de copii pe lânga munca depusa la UMF. Pe perioada facultății IMM-ul te va lăsa, în principiu, să îți vezi de treaba ta de student. Însă îți va aminti că porți uniformă uneori. Ceea ce vei mai avea de făcut în plus sunt orele de pregătire medico-militară, o dată pe săptămână, apelurile de dimineață și orele de intrare în cămin (sau dormi lângă gard). În rest beneficiezi de viața de student exact ca toți ceilalți de la UMF, cu mențiunea că nu te stresează taxa de la UMF. A nu se înțelege că mediile celor de la IMM sunt de taxă. În general ele sunt foarte mari datorită nenumăratelor orgolii care zac în studenți și a nevoii de a nu te simți cel mai prost din curtea școlii.

Sfințirea studentului                                                                                                                                                            Un alt moment lacrimogen este depunerea jurământului de militar. Cu o conduită impecabilă și cu arma la picior, studentul militar este sfințit de preotul militar. Apoi recită imnul și jurământul de înrolare în armată. Părinții au voie în curtea instituției și asistă la un moment de cumpănă din viața odraslei. Apogeul este atins odată cu defilarea pe acordurile “Treceți batalioane române Carpații”, însă batalioanele trec doar prin fața cantinei. După defilare urmează sesiunea de poze cu bunica, mama, tata sora, pisica, mai un zâmbet, mai o lacrimă de emoție și apoi te duci să mănânci. Doar tu, pe ei ii trimiți acasă. Este masa festivă iar cantina îmbracă straie de sărbătoare și te așteaptă cu un meniu pe care îl ai doar în ziua respectivă.

După jurământ, ai voie să porți însemnele armatei române, ai carnet de militar și permisiunea să umbli în uniformă pe stradă. Apoi nu rămâne decât să aștepți balul de la IMM și balul de la UMF să îți cunoști colegii și colegele într-un mediu mai deosebit. Vor fi aleși  „Miss” și Mister” Cantină, cei mai chipeși și populari dintre bobocii militari, vei descoperi că superiorii tăi sunt și ei tot oameni și se distrează și ei și vei putea să intri în legătură și cu “ăia mai mari” care fie te vor speria, fie vor fi de treabă și te vor sfătui ce e bine și ce e rău să faci pe acolo.

Ce cred eu?                                                                                                                                                                           Nu regret că am dat la IMM, a fost o decizie înțeleaptă. În anii cât am studiat medicina am stat relaxat că nu vine UMF-ul la mine să-mi ceară vreo taxă, m-am bucurat de statutul de militar la activitățile la care am participat, am fost apreciat de unii și disprețuit de alții, am avut parte de o experiență pe care aș repeta-o și îmi pare rău că se va termina curând. Încurajez pe cei care au îndoieli să vorbească cu studenții militari de la IMM și să ia în calcul păreri ale oamenilor care au trecut prin acea instituție.

Mai departe, ai asigurat un loc într-un spital militar sau o unitate militară în funcție de ordinea mediilor la rezidențiat a colegilor tăi militari, ceea ce îți asigură o stabilitate financiara și un punct de plecare în viață. După terminarea contractului, fiecare este liber să își croiască drumul său în viață, fie că renunță la statutul de militar, fie că își continuă cariera în armată și urcă în ierarhia ofițerilor. Mult suces!”

Andrei va răspunde întrebărilor voastre la comentarii, însă vă rog să țineți cont de faptul că este anul 6 și timpul nu îi permite să fie foarte prompt.

***

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi la articole (pe coloana din dreapta) și să ne dai un like pe FACEBOOK. Dacă acest blog ți-a fost sau îți este util te rugăm să-l recomanzi unui prieten.

Procesul de adaptare

Zilele trecute, o colegă a spus un adevăr la care eu până acum nu m-am gândit: ”ce bine ar fi dacă facultatea asta ar veni și cu instrucțiuni de folosire”.

Ca student de anul I te găsești de multe ori în situația de a te pierde pe culoarele facultății în căutarea unui laborator sau de a-ți pune frecvent întrebarea ”din ce dăm examen până la urmă?”. În primele săptămâni  te confrunți cu o cantitate foarte mare de informație. Cărți, caiete de laborator, notițe, atlase de anatomie, un întreg vârtej de lucruri noi, care vin toate, deodată, fără instrucțiuni. Uneori te simți descurajat, alteori foarte determinat și sigur de reușită. Dar prima sătptămână la medicină a fost pentru mine o săptămână a contrastelor. De ce?

  1. Profesorii

E imposibil să nu găsești 2-3 profesori care să îți spună de la început cât de mic și de neînsemnat ești, că ai venit la o facultate grea și că vor fi atât de multe lucruri de învățat că probabil nu vei avea nici o șansă. Tot acești profesori vor amenința că jumătate din studenți pică la cursul lor și că orice lucru spus greșit e un fel de condamnare la moarte.

  1. Colegii din anii mai mari

Ei privesc totul cu detașare, îți spun din start că toate amenințările din primul semestru sunt ceva la ordinea zilei și încep să îți povestească despre fiecare examen în parte. Par relaxați și siguri pe ei, unii povestesc cu amuzament cum au picat un examen, alții îți indică în ce fel trebuie să abordezi un profesor mai dificil.

Între aceste două extreme te găsești tu. Un student care nu știe exact ce să creadă, care se uită cum pe zi ce trece teancul de cursuri crește și începe să se întrebe dacă întradevăr a ales facultatea potrivită. Evident, adevărul este undeva la mijloc. Da, e greu, mai ales că liceul ne-a obișnuit să învățăm lucruri fără aplicabilitate și să memorăm cuvânt cu cuvânt o lecție pe care profesorul a dictat-o fugitiv. Dar este cu adevărat un sentiment de mulțumire atunci când ceea ce înveți are o utilitate, când pentru prima dată simți că nu pierzi timpul cu informații inutile pe care trebuie să le reții doar de moment. Ai o satisfacție atunci când aplici ceea ce înveți, când simți că pe curs ce trece începi să înțelegi ce se întâmplă, începi să vezi cum se leagă toate. Încet, anatomia devine interesantă, chiar dacă sunt mulți termeni de reținut, iar biologia celulară ceva curios, despre care vrei să afli mai multe.

Primele săptămâni la medicină te învață un lucru foarte important: să nu te descurajezi. Ce azi pare foarte complicat, mâine va începe să capete sens, pe măsură ce îți recitești notițele cu explicații. Aici munca dă rezultate vizibile, simți cum îți formezi un nou mod de a privi lucrurile, cum evoluezi.

Așa că nu vă descurajați. Da, este greu să înveți și pentru bacalaureat și pentru examenul de admitere. Am fost acolo. Am tocit și eu comentarii la română din care acum nu îmi mai amintesc nimic, am acumulat o groază de cunoștințe pentru acest examen, cunoștințe pe care acum nu le mai am și de care nu am de fapt nevoie.  Am învățat pentru a mă asigura că pot să învăț în continuare.

Dar au trecut toate, iar acum privesc cu detașare în urmă. Exact ca studenții din anii mai mari. M-am obișnuit cu programul de cursuri întins pe toată ziua și graba de a apuca să mănânci ceva între laboratoare.

Pe holurile facultății se vorbește despre balul bobocilor și despre excursii. Cursurile curg în continuare, materia devine tot mai complexă. Uneori rămâi în urmă cu învățatul la anatomie, alteori îți scrii referatele în noaptea de dinaintea cursului, dar încet și sigur te adaptezi la acest ritm, la care se adaugă, desigur, trainingurile, activitățile de voluntariat și…petrecerile! Dar mai multe despre asta săptămâna viitoare, când, sper, nu voi mai scrie articole în miez de noapte.

***

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi la articole (pe coloana din dreapta) și să ne dai un like pe FACEBOOK. Dacă acest blog ți-a fost sau îți este util te rugăm să-l recomanzi unui prieten.

9 motive să dai la medicină

Am reușit, împreună cu Roxana (UMF Timișoara), să strângem 9 motive pentru care merită să faci medicina.

  1. Vrei să îi vindeci pe bolnavi

Clișeic sau nu, cred că acesta este principalul motiv pentru care lumea ar trebui să vină la medicină: să vrei să le faci bine altora, să le alini suferința și să le redai sănătatea pierdută (acolo unde e posibil). Când un pacient îți zâmbește și îți spune un “mulțumesc”, satisfacția va fi fără îndoială mare. Nu degeaba se spune că medicina este o meserie nobilă.

“Medicina este știinţă şi conştiinţă încălzite de iubire faţă de oameni.” (Iuliu Haţieganu)

  1. Cercetarea

Medicina nu este singurul domeniu în care se poate face cercetare, dar cu siguranță este cel mai palpitant. Poate nu va descoperi penicilina a doua oară, însă cine face cercetare și descoperă ceva nou va avea satisfacția că a contribuit la progresul omenirii și poate va fi un deschizător de drumuri pentru alte idei noi de cercetare. Din păcate în România cercetarea este slab dezvoltată, dar nu știm ce ne va rezerva viitorul. Până la urmă și leacul pentru cancer poate fi descoperit, dar încă nu s-a găsit cercetătorul potrivit.

  1. Ți-au plăcut științele naturale în liceu

Poate părea un motiv absurd la prima vedere, dar trebuie să îți și placă materiile pe care le studiezi. Dacă lucrul acesta se întâmplă din liceu, când poate preferai să înțelegi mecanismele de formare ale urinii decât să înveți la istorie sau matematică, atunci cred că medicina este o alternativă bună de luat în considerare. Materiile pe care le vei studia la facultate, deși nu la fel de exacte precum cele din liceu, vor avea rostul de a te face să înțelegi cum funcționează organismul și cum trebuie să abordezi o boală pentru a ieși tu câștigător și nu aceasta.

  1. Îți place să ai mereu ocupație

Dacă ești o fire „neliniștită”, curioasă și preferi să faci ceva util decât să stai și să pierzi vremea, poți veni la medicină. Vei avea mult învățat, iar dacă îți rămân zile libere sigur este o conferință sau un workshop la care să participi. Nu uita nici de faptul că poți merge oricând în spital într-o gardă ca să mai înveți câteva lucruri noi. De asemenea activitățile organizațiilor studențești și ale cercurilor științifice te pot ține ocupat, dacă asta îți dorești.

  1. Îți place adrenalina

Dacă îți plac senzațiile tari, atunci medicina îți va oferi multe momente pline de adrenalină cu siguranță. Chiar dacă se spune că stresul te omoară încet dar sigur, sunt unii medici care au trăit în stresul acestei profesii o viață întreagă și la 70 de ani încă „se țin” foarte bine. Deci se pare că munca multă (și în special cea intelectuală) te face să îmbătrânești mai greu, nu te ucide mai repede.

  1. Cariera universitară

Mulți uită acest aspect, dar un medic poate să se dedice mai mult unei cariere universitare decât meseriei, dacă dorește. Dacă ai aptitudini didactice, atunci poți să lucrezi cu studenții și să formezi noi medici. Poate tu ești conștient că nu ai să fi un foarte bun practician, dar poți să le predai studenților mai ales în anii pre-clinici. Să transformi niște studenți plini de vise copilărești în niște medici buni, este la fel de nobil ca tratarea pacienților, dar asta presupune că tu știi cum ar trebui să fie un medic bun. Practic prin mâinile tale vor trece destinele multor generații de studenți.

  1. Ai inițiativă

Medicina este un domeniu în care e nevoie de mulți oameni cu inițiativă. Nu trebuie să te complaci în situațiile date dacă acestea îți oferă nemulțumire. Ești dator să încerci să aduci mereu o îmbunătățire lucrurilor și de ce nu să implementezi proiecte noi în spitalul în care vei lucra. Desigur, pentru a putea face acest lucru trebuie să fii un bun observator. Multe dintre schimbările majore care au avut loc de-a lungul timpului în medicină, au fost privite sceptic la început. Din păcate oamenii urăsc schimbările, dar tu trebuie să fii conștient mereu că binele pacientului tău e mai presus de orice. Au existat medici care au pornit de la o sală de operație în care picau pereții și au creat apoi o întreagă secție unde se aplică metode terapeutice moderne. Deci oricine poate să facă asta dacă își dorește cu adevărat.

  1. Vei lucra cu viața omului

Acesta poate fi un lucru pro sau contra a veni la medicină. Dacă ești o persoană responabilă atunci este un argument pro, după mine. Cred că nimic nu este mai palpitant și mai aproape de limitele omului decât a lupta cu moartea și a încerca să prelungești cât mai mult viața unui om. Vei vedea poate un pacient “mort” care își revine miraculos dintr-un stop cardio-respirator sau pacienți aduși pe targă și care datorită ție se ridică și pleacă acasă pe picioarele proprii. Spre exemplu, la secția de terapie intensivă, un medic se “joacă” cu 100 de medicamente, folosindu-le în doze variabile, pentru a păstra funcțiile organismului sau pentru a stabiliza un pacient. La neurochirurgie, ai șansa să atingi creierul cuiva, iar la chirurgie cardiovasculară inima pacientului. Toate acestea sunt niște senzații unice, iar unii medici au privilegiul să le trăiască. Am dat doar câteva exemple, dar aproape fiecare specialitate îți poate oferi satisfacții de genul acesta.

  1. Ai de unde alege

Ceea ce mi se pare mie frumos la această facultate este faptul că dacă nu îți place o anume specialitate, atunci mai ai încă vreo câteva zeci dintre care să alegi. Aproape fiecare student își găsește în cele din urmă o specialitate care i se potrivește. Posibilitățile de practică după ce termini facultatea sunt multe, iar dacă te apuci de ceva și nu îți place poți oricând să o iei de la început cu o altă specialitate. Mai mult, este atât de greu să ajungi să le știi pe toate sau să fii medicul perfect (dacă e posibil vreodată), încât medicina și profesia de medic îți oferă diversitate și provocări noi mereu.

Dacă mai știți și voi alte motive, vă rugăm să le scrieți la comentarii.

***

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi pe coloana din dreapta sau ne poți da un like pe FACEBOOK pentru a vedea mereu noutățile care apar.