Cât de mult învață un medicinist

Salut!

Mă gândesc că este un articol util pentru a vă face o idee despre cât de mult se învață la medicină așa că am să vă povestesc puțin din experiența mea.

În primul rând trebuie să admiteți faptul că fiecare student de la medicină învață diferit, unii au nevoie de mai mult timp pentru a înțelege lucrurile sau pentru a le aprofunda, în timp ce alții le înțeleg mai repede sau se mulțumesc cu a învăța mai puțin. Din start vă puteți da seama că nu există un număr standard de ore de învățat pe zi sau o rețetă standard pentru a învăța eficient și rapid. Dacă ar fi așa atunci cu toții am aplica-o și am avea succes. Până la urmă de asta e frumoasă medicina: pentru că pare grea, dar odată ce înțelegi cum funcționează lucrurile, treaba se simplifică. În continuare voi încerca să privesc lucrurile în ansamblu și mă voi referi puțin și la cum am procedat eu.

În general, studenții de la medicină (vorbesc despre cei de la Cluj-Napoca), își aleg o materie mai importantă (sau chiar două, asta depinzând de dificultatea acestora) și încearcă să învețe constant la acesta în timpul anului. Marea problemă e faptul că orarul este atât de încărcat încât ai multe zile în care termini orele târziu pe la ora 16 sau 18 (și trebuie să mergi aproape la toate orele pentru că se face prezența și dacă lipsești ori va trebui să recuperezi, ori dacă faci 4 absențe nu vei fi primit la examen). Nu atât dificultatea materiei care îți e predată te obosește, cât te obosește simplu fapt că stai la facultate multe ore, uneori fără pauze între diferite materii. Aceasta fiind situația, e foarte greu ca atunci când ajungi acasă sau la cămin să te mai pui să citești ceva. Ai face orice altceva. Cel puțin asta am observat că se întâmplă cu majoritatea mediciniștilor, inclusiv cu mine.

Spre exemplu în anul I se învață din timpul anului la Anatomie în primul rând. Poate e singura materie pe care un student nu o poate învăța în timpul zilelor de sesiune. În anul al II-lea se învață din timpul anului la Fiziologie (pentru că se dau săptămânal teste), iar în anul al III-lea deja treaba devine mai complicată: nu e suficient să înveți constant la Semiologie, trebuie să citești și Morfopat și Farmacologie pentru că și acolo materia e multă.

Atunci când am fost în anul I, în primul semestru citeam aproape zilnic la Anatomie (chiar și numai o oră), la Biocel citeam cu o zi înainte să am lucrarea practică pentru că dădeam test sau ne asculta și în rest nu am învățat la nimic altceva în timpul anului. Nu-mi ajungea timpul. Biofizica am citit-o doar în sesiune, iar Biostatistica tot așa. Și a fost o decizie foarte bună pe care am luat-o. Dar lucrurile s-au mai schimbat de atunci. Biofizica am înțeles că acum e mai grea și se pică. În ceea ce privește Biostatistica recomand: să fie citită doar în sesiune. În al doilea semestru lucrurile s-au complicat puțin deși aveam mai puține ore la facultate. A apărut Biochimia, la care dădeam de asemenea teste și trebuia să citim măcar o dată ce ni se predase cu câteva săptămâni înainte. A apărut și Fiziologia la care trebuia învățat constant și am ajuns să avem 3 materii la care trebuia citit până în sesiune. Nu recomand să vă lăsați vreuna dintre acestea pentru sesiune. Chiar dacă nu citiți totul, măcar încercați să citiți o bună parte din materie. Deja la o a doua citire în sesiune, vi se va părea mult mai ușor.

Un lucru de care mulți studenți nu profită este cursul. Dacă puteți rămâne concentrați pe toată durata acestuia (unii nu pot) încercați să înțelegeți cât mai mult din ceea ce vorbește cadrul didactic. Vă va ușura mult studiul individual. Așadar, trebuie să vă adaptați fiecare propriul stil de învățat la facultate. Fiecare dintre voi decide cât timp va aloca studiului în funcție de cât de eficient învață și de ce volum de materie are de citit. Unii vor alege să sacrifice viața socială, alții nu.

 ***

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi pe coloana din dreapta sau ne poți da un like pe FACEBOOK pentru a vedea mereu noutățile care apar.

Stetoscoapele Littmann

Acesta se vrea a fi un articol adresat celor care au trecut în anul al treilea sau celor care doresc să-și achiziționeze un stetoscop.

Stetoscopul, nelipsit din garderoba oricărui student medicinist sau medic (excepție chirurgii), reprezintă un fel de oglindă a celui care-l poartă. Am spus „îl poartă” în loc de „îl folosește” referindu-mă la medici, deoarece trebuie să recunoaștem că și-a cam pierdut din valoarea diagnostică odată cu apariția noilor metode și aparaturi medicale, dar pentru un student la medicină care pășește în anii clinici, acesta reprezintă un instrument esențial. Și după cum unii nu s-ar aștepta, un stetoscop nu este util doar pentru a-ți pune poze cu el pe facebook, ci pentru a învăța semiologie și a aplica mai târziu cunoștiințele acumulate în anul al treilea.

Probabil nu știți ce stetoscop să vă achiziționați și vă înțeleg perfect pentru că și eu am trecut prin aceeași dilemă vara trecută. Mi-am pus o mulțime de întrebări precum: “Unul mai ieftin sau unul mai scump?”, “Littmann sau altceva?”, “Unul cu capsulă dublă sau simplă?”, “Unul cu clopot sau fără clopot?” și așa mai departe. Am încercat să găsesc avantaje și dezavantaje pentru fiecare și în cele din urmă m-am decis. Nu am să vă spun ce model mi-am achiziționat pentru a nu vă influența.

Așadar prin ce diferă stetoscoapele între ele în afara prețului și a culorii?

Pentru început am să vă prezint pe scurt anatomia unui stetoscop, printr-o imagine simplă găsită pe google.

scope_anatomy_1

Olivele (chestiile care se bagă în urechi) pot să fie moi sau tari, evident cele moi asigură un confort mai ridicat, mai ales pentru cei care-l folosesc mult timp. Capsula stetoscopului poate să fie mică (folosită pentru copii sau focare mici de auscultație) sau mare (folosită pentru adulți), dublă (poți ausculta cu ambele părți ale sale) sau simplă (poți ausculata pe o singură parte). Un stetoscop poate să aibă două membrane sau o membrană și un clopot. Membrana este bună pentru sunetele de frecvență joasă, iar cloptul pentru sunetele de frecvență înaltă. Tubul stetoscopului poate să fie unic sau dublu, iar cel unic poate să aibă un lumen sau două (cele mai bune sunt cele cu tub cu lumen dublu precum Cardiology III, Master Cardiology sau Cardiology STC). În mare cam prin asta diferă stetoscoapele între ele.

Principalele branduri care produc stetoscoape sunt: 3M Littmann, Riester, Microlife, Healthy Line, Moretti, Soho. De departe, cei de la Littmann domină piața, așa că, în continuare, am să vorbesc despre acestea.

De ce sunt atât de bune stetoscoapele Littmann?

În primul rând folosesc o tehnologie cu dublă frecventă, astfel încât aplicând presiuni diferite asupra capsulei stetoscopului, poți ausculta la fel ca și cu o membrană (atunci când aplici o presiune mare) sau cu un clopot (atunci când aplici o presiune mică), fară sa rotesti capsula acestuia. Acest lucru aduce un plus de comoditate pentru cel care-l folosește. Apoi, niciun stetoscop comercializat de către firma lor nu produce senzația de frig pacientului, fiind confecționat dintr-un material special. Acesta este un aspect poate neimportant, dar de bun simț pe care poți să-l oferi pacienților. Nu e deloc comod pentru pacient (atunci când 100 de studenți sar cu stetoscopul pe el) să simtă fiecare capsulă ca un cub de gheață. Nu în ultimul rând, stetoscoapele Littmann sunt ușoare și au membrana mult mai rezistentă față de alte branduri.

Stetoscopul 3M Littmann Select este cel mai simplu model Littmann. Are capsulă simplă (care poate fi folosită atât pentru sunetele cu frecvențe joase cât și pentru cele cu frecvențe înaște) și tub cu un singur lumen (ceea ce asigură o performanță mai bună), nu produce senzația de rece pacientului. Este ideal pentru asistente medicale și paramedici, dar și pentru studenți.

Stetoscopul 3M Littmann Classic II SE este cel mai vândut model în rândul studenților (și nu numai). Are capsulă dublă, clopot, diafragmă reglabilă, nu provoacă senzația de rece și are tub cu un singur lumen.

Stetoscopul 3M Littmann Master Classic II este de asemenea recomandat studenților, dar și medicilor de familie. Are capsulă simplă (care poate fi folosită atât pentru sunetele cu frecvențe joase cât și pentru cele cu frecvențe înalte), diafragmă reglabilă, un singur lumen la tub și este mai ușor.

Toate aceste stetoscoape sunt disponibile pe o mulțime culori: de la negru, la roz, albastru, verde, etc.

Cei de la stetoscoape.ro au la ora actuală cea mai bună ofertă de pe piață pentru stetoscoapele Littmann (dar și pentru alte branduri), asigurând o garanție de 3 ani, transport gratuit și oferind un cd cadou cu introducerea în sunetele inimii, sunete care le dau bătăi de cap celor mai mulți studenți. Pentru 50 de lei în plus îți gravează stetoscopul cu numele tău.

Pentru a consulta modelele de stetoscoape recomandate studenților aruncați o privire aici.

„Înțelepciune” de vară

E vacanță și nu mă voi sfii să vă spun că mă bucur din plin de ea, pentru că e scurtă. Ce face un student medicinist în vacanța de vară? Avem practică, proiecte în care ne putem implica, excursii, cărți de citit (nu doar anatomii!!), voluntariate; sau avem și de învățat pentru restanțe sau măriri.

Pentru mine, important este să nu pierd timpul, să „nu mă plictisesc”. Vacanțele de vară sunt cele mai frumoase așa că vă sugerez după ce scăpați de admitere să vă bucurați din plin de zilele libere pentru că ați muncit mult ca să intrați la Medicină!

Știu că perioada de vară de după admitere a fost poate cea mai frumoasă de până acum. Nu vă apucați să citiți din timp cursuri sau alte lucruri pentru că voi aveți nevoie de odihnă muuuultă și relaxare. Adică să leneviți, să dormiți, să stați cu burta la soare. Ca să vă reîncărcați bateriile, pentru că vă așteaptă viața de student.

În ceea ce mă privește, voi participa cu Corul Vox Medicalis la un turneu aniversar prin Sibiu, Râmnicu Vâlcea și Brașov. Și prin participare mă refer la … cântat. Corul este al studenților în Medicină și Farmacie de la UMF Carol Davila, drept dovadă există timp liber pentru noi, putem să facem și altceva în afară de medicină. Așadar vă invit cu drag la concertele noastre… și dacă vreți să ne întâlnim cât timp sunt pe acolo nu ezitați să mă contactați.

- 28 iulie 2014, Sala „Thalia” a Filarmonicii SIBIU, în cadrul Festivalului ICon Arts (ce coincidență fericită: la această a XII-a ediție, festivalul stă sub semnul „Celebrării”!)

- 31 iulie 2014, Sala Filarmonicii „Ion Dumitrescu” din RÂMNICU VÂLCEA

- 3 august 2014, Sala „Patria” a Filarmonicii BRAȘOV

 ***

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi pe coloana din dreapta sau ne poți da un like pe FACEBOOK pentru a vedea mereu noutățile care apar.

TREI ani de Medicină

Au trecut 3 ani deja. Parcă ieri eram anul I și credeam că facultatea aceasta nu are sfârșit. Acum, fiind la jumătatea drumului, mi se pare că timpul trece destul de repede. Nici nu mi-am dat seama când am ajuns în anul al IV-lea. Am să vă povestesc câteva lucruri pe care le-am învățat eu în acești trei ani de facultate. Puteți să le luați ca pe niște sfaturi

  • Noaptea dinainte de examen este crucială. Trebuie dormită nu pierdută amăgindu-te că mai înveți în acele ore. Diferența între prestația la un examen susținut după o noapte bine dormită și una nedormită este evidentă. Cu același nivel de cunoștințe te descurci total diferit în funcție de gradul de odihnă.
  • Parcurge-ți toată materia. Nu omite nimic. Îți pică exact subiectele neglijate. Legile lui Murphy se aplică mai ales la medicină. Chiar dacă nu apuci să o înveți bine, nu contează. Mergi la examen atunci când îl ai și nu-l lăsa pe restanțe doar pentru că ți se pare că ești nepregătit.
  • Nu uita că vei trata pacienți, nu cărți. Învață să gândești și să îți adaptezi cunoștințele după pacient. Foarte puțini pacienți vor reprezenta un caz tipic de manual. Un examen rămâne doar un examen, o notă doar o simplă notă, dar atunci când vei fi medic nu poți să tratezi un pacient, așa cam de nota 6. Ori îl tratezi de nota 10, ori îi greșești diagnosticul și tratamentul.
  • Profită de stagiile la spital. Nici nu ai idee câte lucruri poți învăța doar stând de vorbă cu pacienții. Cineva spunea că medicina se învață lângă patul bolnavului. Și m-am convins personal de acest lucru. Lucrurile pe care le-am văzut la stagiile de semiologie mi-au rămas în minte, ceea ce am citit pur teoretic s-au șters deja.
  • Ceea ce înveți în sesiune vei uita a doua zi după examen. Materia nu are timp suficient pentru a fie procesată de către creier și inevitabil, după un timp, nu vei mai știi ce ai învățat. În schimb, un lucru bine fixat în timpul semestrului nu se uită ușor.
  • Perfecționismul îți face mai mult rău decât bine. Nu reprezintă decât o sursă de stres în plus. Nu vei reuși niciodată să înveți TOT (orice ar însemna acest cuvânt), așa că e absurd să îți propui asta și să te simți vinovat după. Evident nu trebuie să cazi nici în cealaltă extremă.
  • Te poți adapta la orice. Codrin vorbea despre fobia de sânge. Eu n-am avut acestă problemă, dar am fost la început dezgustat de mirosul de carne umană prăjită de electrocauter în sălile de operație. Mi-a trecut. Alții au probleme dacă se uită la cadavrele de la anatomie sau la cele de la morgă. Te obișnuiești cu toate.

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi pe coloana din dreapta sau ne poți da un like pe FACEBOOK pentru a vedea mereu noutățile care apar.

Înscriere online la concursul de admitere 2014 din Târgu Mureș

Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş pune la dispoziţia candidaţilor ,la toate programele de studii pentru care organizează admitere în sesiunea iulie 2014, o formă nouă, modernă, de înscriere a candidaţilor, accesibilă la adresa: https://admitere.umftgm.ro. Prin această platformă online, toţi candidaţii se pot înscrie la concursul de admitere, 24 de ore din 24,  fără să fie nevoie să se deplaseze la universitate, în baza unui cont pe care şi-l creează şi care va fi utilizat ulterior, pe parcursul studiilor. Prin aceeaşi metodă se plătesc online toate taxele aferente procesului de admitere. Datorită interesului manifestat  pentru UMF Târgu Mureş de către candidaţi din numeroase ţări, informaţiile necesare acestora sunt oferite în 6 limbi: română, maghiară, engleză, germană, spaniolă şi italiană.

Totodată, la dispoziţia candidaţilor există un call center (tel. 0365-882494) la care, în perioada admiterii, între orele 9-17, candidaţii pot primi informaţii suplimentare legate de procedura de înscriere online.

Pentru candidaţii care nu au acces la computer sau care nu au abilitatea necesară lucrului cu acesta, la sediul universităţii există posibilitatea de înscriere online îndrumată de personalul tehnic al universităţii.

Înscrierea online este parte a unui concept mai larg pe care universitatea îl dezvoltă: e-UMF, fiind un pas înainte pe care îl face pentru  modernizare şi pentru integrarea sa în era digitală.

Fobia de sânge

Sângele. Atât de complex, atât de vital și atât de selectiv cu viitorii studenți la medicină…A fost motivul pentru care era să nu ajung aici. M-a păcălit pe mine și i-a păcălit și pe ai mei. Mi-a spus că nu voi putea să fac niciodată meseria asta; mi-a scos din cap medicina în așa fel încât atunci când mi-am evaluat opțiunile pentru facultate, medicina nu exista. Și toate acestea pentru că atunci când eu vedeam sânge aproape că leșinam. Nu conta că îl vedeam la mine sau la alții, nu conta că îmi recolta mie sânge sau altora, mie tot îmi venea rău.

Și cu toate acestea, am avut curajul să-i spun că nu găsesc pasiune mai mare în nimic în afară de om. Ceva din mine îmi spunea că voi trece peste asta la un moment dat, și așa, nu am ținut cont de imposibilități și am dat la medicină. Ca să vă imaginați cât de mare era această „fobie“ de sânge, vă spun că în prima săptămână mi-a venit rău numai când ne-a explicat cum se ia sânge. Pur teoretic. Mă dureau pe mine venele când auzeam.

După două luni am avut șansa să merg la spital, la urgențe. Țin și acum minte că erau -5 grade afară, și după 3 minute la urgențe când am văzut niște sânge pe bandaje și când am auzit câteva strigăte am ieșit afară și m-am pus jos ca să nu leșin. Erau -5 grade, iar eu transpiram și mâncam ciocolată crezând că mi-a scăzut glicemia.

După primul an am ajuns iar în spital pentru practică și povestea aproape că s-a repetat, dar cu o intensitate mai mică. După primul minut petrecut acolo toată ființa mea dorea să meargă acasă și să nu mai audă de practică, dar nu am făcut asta. M-am obligat să rămân zilnic măcar 4 ore în spital și am început să mă călesc. Cu fiecare recoltare de sânge era mai bine și mai bine, până când, mi-a trecut, iar acum, în a doua vară de practică, recoltez sânge fără probleme și pot să văd piscine de sânge că nu am nicio problemă, deși, recunosc că și la începutul practicii acesteia am avut câteva ore mici probleme până m-am readaptat. De la omul căruia nu-i plăcea să vadă o rană sau o picătură de sânge, am ajuns să nu mai am nicio ezitare în a vedea/trata o rană deschisă, ba chiar am ajuns să cos pacienți alături de chirurgi.

Referitor la experiența cu cadavrele…nu veți vedea morga până în anul 6 când faceți medicină legală, dar veți face disecție. Eu nu am avut probleme, deoarece arată mult diferit un cadavru față de un om viu, și din cauza acestui fapt ajungi să te detașezi mult mai ușor. Îl privești de la început ca pe un obiect, care nu strigă dacă bagi bisturiul în el, căruia nu-i poți face niciun rău dacă nu tai ce trebuie, nimeni nu va suferi consecințe (în afară de tine).

Ca o concluzie, nu ai de unde să știi sigur că ție îți place medicina. Nu ai cum să știi dacă ești sau nu făcut pentru asta. Cel puțin pentru mine, a fost o voce a inimii, care îmi spunea să fac asta în pofida tuturor prejudecăților pe care le aveam, în pofida faptului că proprii părinți îmi puneau la îndoială decizia, din cauza sensibilității mele la vederea sângelui. Ei credeau că nu mă va face fericit. Nu ascultați de prejudecăți sau de oricine altcineva în afară de voi. Răspunsul nu va fi niciodată la alții, ci doar în interiorul vostru; iar dacă veniți aici, să deveniți colegii noștri, vă rog să veniți să schimbați lumea, să fiți cei mai buni și să ridicați medicina, pentru că avem nevoie de valori.

Dacă doriți să citiți despre a doua mea practică și despre întrebările pe care mi le pun, aruncați o privire la mine pe blog (http://tocutmd.com/), iar dacă îți place blogul te invităm să te abonezi pe coloana din dreapta sau ne poți da un like pe FACEBOOK pentru a vedea mereu noutățile care apar.

Facultatea de medicină și depresia

Nu cred că mai reprezintă o noutate faptul că studenții la medicină sunt mai predispuși depresiei față de alte grupuri populaționale. Marea majoritate a mediciniștilor recunosc că traversează perioade de depresie de mai multe ori într-un an universitar. Un studiu realizat de Asociația Britanică de Medicină a ajuns la concluzia că aproape unul din trei studenți la medicină e predispus la depresie.

De ce se întâmplă acest lucru?

Multe ore, multe examene, somn insuficient, stresul intens dinainte de examene, frustrările acumulate, perfecționismul, faptul că 1000 de ani ești susținut financiar de părinți, etc. Nu e ușor să fii printre atâția studenți buni și să reușești să fii împăcat cu propria ta persoană, să te accepți așa cum ești. Unii aleg să se retragă din viața socială pentru că au de învățat tot timpul, alții sunt veșnic nemulțumiți de ei, alții se gândesc să renunțe la facultate. Apropo de acest lucru, sunt două puncte critice în care ești tentat să renunți la facultate:

  • Anul I (primul semestru mai ales). Trecerea bruscă de ritmul de liceu la cel de facultate îi determină pe mulți studenți să se întreabă dacă medicina chiar e facultatea pe care și-o doreau și să se gândească “să se lase”. Unii se lasă, alții trec peste, important e să nu se ajungă la suicid. Cu toate că anul I este organizat de așa natură încât să nu fie deosebit de greu și de încărcat de ore, probabil volumul de materie de la anatomie este partea care cântărește cel mai greu și aceasta le cauzează depresii studenților în prima lună de facultate.
  • Anul al III-lea. De departe cel mai greu an din primii 3 de facultate. Nu atât din cauza dificultății propriu-zise a materiilor studiate, cât din cauza volumului de informație (în special patologie) studiată. Totodată trecerea de la pre-clinic la clinică reprezintă o sursă de presiune pe mulți studenți. Unii își dau seama că nu le place în clinică, alții din contră. Văzând atâția oameni bolnavi (și nemaifiind totul la fel de simplu și frumos ca în teoria din cărți), ajungi să privești altfel medicina. Poate îți dorești o specialitate mai “fericită”, poate nu mai vrei să te faci chirurg așa cum visai în anul I, poate vrei o specialitate care să îți ofere mult timp liber pe care să-l petreci într-un mod mai plăcut decât printre bolnavi, poate un caz te marchează și vrei să faci specialitatea respectivă. Nu știi niciodată ce îți rezervă anii clinici și sunt curios ce-mi vor rezerva și mie următorii. Cei care reușesc să treacă peste anul al III-lea fără să se lase în general termină facultatea.

Pe de altă parte s-a demonstrat faptul că un consum moderat de bere scade riscul de depresie. Sunt mulți studenți care după un examen trebuie să consume alcool pentru a se putea mobiliza să învețe pentru următorul examen. Nivelul de stres este destul de mare și trebuie combătut cumva. Alții studiază și consumă alcool în același timp. Cei pentru care alcoolul nu reprezintă o cale de a scăpa de stres și depresie găsesc altele (unele sănătoase, altele nu): sportul, sexul, fumatul, mâncarea nesănătoasă, anumite droguri, etc.

După trei ani de medicină pot spune că pentru a urma această facultate, pe lângă celelalte cerințe precum capacitatea de învățat, răbdarea și pasiunea, ai nevoie de un psihic puternic. Există acea legendă urbană, care spune că mulți studenți de la medicină nebunesc până termină facultatea. Și nu e departe de adevăr. Pentru că dacă te lași prins mereu în capcana asta a stresului nici nu ai altă șansă. Nu o iei neapărat razna, dar de multe ori ajungi foarte aproape de nebunie. Important e, așa cum spunea și Codrin în articolul precedent, să găsești niște activități extra precum cititul de beletristică sau alte hobbyuri, care să îți deschidă ochii, care să îți arate că există altceva și în afară de medicină. Eu sunt convins că în final merită să faci medicina chiar dacă treci prin multe momente neplăcute.

***

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi pe coloana din dreapta sau ne poți da un like pe FACEBOOK pentru a vedea mereu noutățile care apar.

Succesul înseamnă disciplină

Nici nu știu exact cui i se adresează articolul de azi, având în vedere perioada anului (apropierea admiterii, sfârșitul sesiunii). Mă adresez în special acelora care nu știu cum să învețe sau cum să-și organizeze ziua, în vederea succesului. E ușor să te pierzi pe drumul vieții când începi studiile superioare; nu știi ce să faci, ești copleșit poate de volumul mare de muncă, ești obișnuit cu atmosfera lejeră de liceu în care fiecare weekend însemna două seri de ieșit în oraș și fiecare după-masă însemna maxim două ore de muncă.

Din punctul meu de vedere, cheia unei vieți echilibrate, în orice domeniu, nu numai medicina este disciplina, și având în vedere dificultatea profesiei, este obligatoriu ca viața ta să nu fie haotică, așa că te îndemn să-ți faci un program, și să te ții de el, obligatoriu. Crezi că e ușor ? Îți spun că nu e. Dacă nu ai mai făcut asta până acum, încearcă un experiment: mănâncă un măr în fiecare zi timp de 30 de zile. Nici măcar nu impun un moment al zilei. Încearcă și vei vedea că nu e ușor.

Orarul unui student disciplinat ar trebui să arate cam așa:

  1. Își începe dimineața cu 9 ore de somn, +/- 2
  2. Mănâncă micul dejun, care trebuie să fie, evident, sănătos. Inclusiv în dietă trebuie să existe disciplină, pentru că o alimentație corectă îți asigură energie și longevitate (deci pe cât posibil fără shaorma cu de toate în fiecare zi)
  3. Școală (sau învățat dacă nu e școală)
  4. Prânz
  5. Aproximativ 30 de minute de somn (din experiența mea vă spun că cel mai odihnitor somn durează 15-30 de minute; după aceea efectul este opus, și te poți trezi mai obosit)
  6. Învață iar
  7. Fă sport, obligatoriu, și pe cât posibil zilnic. (Kilometrii pe care îi faci pe jos nu se pun). Du-te joacă tenis, aleargă în parc, du-te la sala de forță, orice îți place numai să faci sport
  8. Cina
  9. Iar înainte de culcare, citește! Dar de această dată nu literatură de specialitate, ci cărți care să-ți deschidă mintea. Nu le căuta pe cele bune că sunt multe, ci caută-le pe cele foarte bune. Numai citind vei reuși să te autodepășești și să devii cel mai bun. „Nu toți cei care citesc sunt oameni de succes, dar toți oamenii de succes citesc“.
  10. Și între acestea toate îți strecori celelalte activități (ieșit în oraș și altele); cât de des e la latitudinea ta, depinde cât de flexibil vrei să fii.

Vă spun că până când nu am reușit să-mi fac ordine în zi, n-am reușit să fiu o persoană mulțumită de mine. Eu am exagerat cu partea de învățat și mi-am neglijat celelalte: dieta, sportul și cititul. Aproape un an nu am făcut sport, nu am citit nimic în afară de literatura necesară facultății, nu am mâncat cum trebuie și am învățat prea mult. Poate că e unul din cele mai mari regrete pe care le am din primul an de facultate, dar am învățat să echilibrez lucrurile și asta mi-a adus un sentiment de împăcare cu sinele, așa că vă rog, să nu trăiți haotic.

Să nu deveniți oameni cu „ochelari de cal“ care își îndoapă mintea doar cu informațiile primite din sistemul nostru educațional, închizânduși-o în același timp. Să nu veniți aici doar pentru că vă obligă mama pentru că ea a avut un vis să devină medic sau pentru că ați aflat că se plătește bine dincolo. Veniți din pasiune, măcar pentru materiile alea două pe care vi le cer la admitere. Măcar pentru biologie. Dacă și pe alea două le învățați în scârbă, ce faceți când o să aveți mii de pagini de învățat într-un semestru? Vă rog să nu vă transformați în idioții care copiază 4 din 5 examene. Vă rog să nu veniți aici dacă intenționați să vă luați examenele pe sute de euro; nu deveniți acei cretini iresponsabili, ci străluciți în halatul ăla alb pentru că voi veți face diferența dintre viață și moarte, iar dacă alegeți mediocritatea și veți ajunge anonimi…este doar vina voastră, tot ce poate face societatea inteligentă este să se îndepărteze de voi.

Data viitoare vorbim despre frica de sânge, de cadavre sau de alte fluide și părți vii sau moarte ale corpului, și cum să scapi de ea. Mărturisesc că a fost motivul principal pentru care era să nu fac medicina, și ar fi fost poate cea mai mare greșeală din viața mea.

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi pe coloana din dreapta sau ne poți da un like pe FACEBOOK pentru a vedea mereu noutățile care apar.

Păreri la sfârșit de anul III

Bună, dragilor! Cum e în vacanță? Ați trecut cu bio de examene? Sau unii dintre voi așteaptă examenul de admitere?

Datorită faptului că în sfârșit am terminat și eu cu sesiunea de vară, m-am gândit să vă spun câteva cuvinte despre cum mi s-a părut anul III și cum am trecut peste sesiune.

Încep prin a vă povesti că anul III nu e atât de teribil pe cât se aude, așa că să nu plecați urechea la tot ce spun unele persoane. Formați-vă singuri o părere și până nu vedeți cu ochișorii voștri cum stă treaba, nu vă hazardați în afirmații. Nu spun că este un an ușor, dar e muuuuuuult mai frumos decât anul II și asta îl face mai suportabil.

Inițial plănuisem să vă povestesc câte puțin despre fiecare materie, dar nu cred că are rost, în mare parte e aceeași poveste ca cea din semestrul I. Partea urâtă este sesiunea de vară, care are 2 examene de an în plus…adică în 3 săptămâni și 5 zile am susținut 6 examene, comparativ cu sesiunea de iarnă unde am avut doar 4 examene (3 + 1 opțional). Aș minți să zic că a fost ușor, dar mie mi s-a părut că au trecut repede. Marturisesc că nu prea am avut chef de învățat în sesiune, pentru că presesiunea m-a obosit psihic, ceea ce m-a determinat să mă duc la o mărire (am îngrășat porcul în Ajun, dacă atunci când a trebuit să învăț nu am fost capabilă), dar până la urmă a fost bine. A patra sesiune fără restanțe s-a încheiat cu succes!

Nu totul a fost lapte și miere, pentru ca am rămas cu un gust amar când am observat că colegi care nu au niciun fel de interes pentru facultate au luat la examene note mai mari decât mine ( știu că în definitiv, nota e doar un număr, contează care sunt cunoștiințele tale și ce știi tu să faci, dar tot a fost frustrant). Sau că în facultate nu contează cu ce rămâi, pentru că la examene se testeaza capacitatea de a toci cât mai mult. Eh, cu toate acestea, am rămas plăcut surprinsă să văd că există și cadre didactice deosebite cărora într-adevăr le pasă de studenți (și nu au fost puțini la număr!).

Cred că dacă ar fi să vă fac o urare acum, ar fi să aveți parte de acel fel de cadre didactice de care vorbeam mai sus: oameni care se ocupă de tine, care practică cu plăcere meseria de medic și de profesor și care îți văd potențialul. Ei te influențează și te educă într-un mod frumos. Cred că avem nevoie de mai multe persoane așa!

Aștept părerile voastre legate de acest an universitar, indiferent ce an ați terminat și mai ales, aș vrea să îmi răspundeți la întrebarea “Cum ați trecut peste sesiune?”.

Mult succes celor care dau admiterea și vacanță plăcută în continuare!

 

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi pe coloana din dreapta sau ne poți da un like pe FACEBOOK pentru a vedea mereu noutățile care apar.

Pașii de urmat pentru a deveni medic

Am sesizat că foarte mulți dintre voi nu știți care sunt pașii ce trebuie urmați pentru a deveni medic. Am să fac o scurtă trecere în revistă a pașilor ce trebuie urmați, cu referire în mod special la Cluj-Napoca (s-ar putea să fie universal valabile unele lucruri, dar fără să fiu sigur de acest lucru nu pot generaliza). Poate pentru unii pare un articol prostesc, dar sunt convins că cei mai mulți dintre voi îl veți găsi ca fiind util.

Bun. Te-ai decis că vrei să fii medic în viitor. Primul lucru care trebuie să-l faci este să îți alegi o facultate de medicină pe care să o urmezi și să te pregătești pentru admitere. Sfatul meu este să vă pregătiți începând cu clasa a XI-a în paralel la biologie și chimie organică, învățând foarte bine materia care vă este predată la scoală sau (dacă acest lucru nu se întâmplă), studiind acasă sau la meditații materia din manualele cuprinse în bibliografia admiterii. Doar odată ce stăpâniți materia foarte bine este recomandat să începeți să rezolvați testele din culegerile de teste. Altfel, la început le veți greși, apoi treptat învățați răspunsurile din teste și vă păcăliți singuri pentru că la admitere majoritatea întrebărilor, vor fi doar asemănătoare cu cele din cărțile de teste, nu identice. Ok. Vine examenul de admitere, îl treceți cu brio și urmează să înceapă primii 6 ani, de medicină generală.

Toți studenții admiși, indiferent de planurile lor de viitor, vor parcurge în acești 6 ani o programă standard. Primii  3 ani sunt numiți și pre-clinici, pentru că nu aveți contact cu pacienții aproape deloc, exceptând stagiile de semiologie medicală și de semiologie chirurgicală. În acești ani studiați: anatomie, fiziologie, biochimie, histologie, microbiologie, informatică și biostatistică, prim-ajutor medical, biologie celulară și moleculară, metodologia cercetării științifice, genetică, biofizică, psihologie, bioetică, istoria medicinei, bazele comunicării medicale, științele comportamentului, o limbă modernă, epidemiologie, semiologie medicală, semiologie chirurgicală, anatomie patologică, fiziopatologie, igienă, imunopatologie, farmacologie și altele. În această primă jumătate a facultății ai câte o sesiune de examene(4 săptămâni) după fiecare semestru parcurs. La finalul anului al treilea (mai precis la finalul sesiunilor de restanțe) trebuie să nu ai nicio materie la care să ai restanță pentru a putea trece în anul al IV-lea.

Următorii 3 ani sunt numiți ani clinici pentru că majoritatea orelor se desfășoară la spital, printre pacienți. Sistemul de învățământ devine modular. Adică materiile studiate sunt cuprinse în 4 module pe an, cu durată de 7 săptămâni fiecare, fiecare modul fiind urmat de o sesiune de examene. Deci acum vei avea 4 sesiuni pe an. Lucrurile par a se complica, dar nu e chiar așa. În acești 3 ani vei studia aproape toate specialitățile medicale care îți trec prin cap: gastroenterologie, nefrologie, radiologie și imagistică, ortopedie, hematologie, urologie, medicina muncii, chirurgie de toate felurile, oftalmologie, endocrinologie, pneumologie, cardiologie, neurologie, neurochirurgie, pediatrie, orl, oncologie, reumatologie, balneofiziokinetoterapie, medicină de familie, dermatologie, ginecologie, neonatologie, psihiatrie, boli infecțioase, sănătate publică, medicină legală, geriatrie, ATI, medicină de urgență,  farmacologie clinică, biochimie clinică,  epidemiologie, etc.

Odată finalizați cei 6 ani de medicină generală ești pus în fața a 2 examene decisive: cel de licență și cel de rezidențiat. Examenul de licență este important pentru a primi “licența de liberă practică”, altfel zis pentru a primi diploma de absolvire a facultății de medicină. Ai diplomă de medic, dar nu poți face prea multe cu ea. Examenul de rezidențiat îl susții doar dacă vrei să rămâi în România, pentru a fi repartizat în funcție de dorințele tale și nota de la examen, la o anumită specializare medicală.

Examenul de rezidențiat se susține pe regiuni ale tării. Spre exemplu, dacă tu ești student la București, dar vrei să fii rezident în spitalul din Oradea, trebuie să susții examenul la Cluj-Napoca. Ai dat rezidențiatul (în toamnă), ai luat specialitatea care te interesează și din luna ianuarie îl vei începe. Ca rezident ești plătit, e prima oară când câștigi bani din practicarea medicinei. Urmează un număr variabil de ani (în funcție de specializare-vezi aici), ani în care te vei roti din nou pe la diverse clinici și specializări. Nu știu sigur câte examene ai de susținut pe parcursul rezidențiatului. Atunci când îți alegi specializarea ai două posibilități (depinzând de  nota obținută): să iei loc simplu (unde clinica nu e obligată să îți asigur post după ce termini rezidențiatul) sau loc cu post (unde clinica îți asigură sigur post de medic specialist după finalizarea rezidențiatului). La finalul perioadei re rezidențiat presupun că susții examenul de specialitatea, ocazie cu care crește și salariul tău. Acum poți afirma că ești medic în adevăratul sens al cuvântului.

***

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi pe coloana din dreapta sau ne poți da un like pe FACEBOOK pentru a vedea mereu noutățile care apar.