Concurs cu premii

Salutare!

Pentru că sunteți din ce în ce mai mulți cei care citiți blogul de mediciniști în fiecare zi și pentru că acest proiect capătă un impact din ce în ce mai mare, dorim să vă rasplătim. Așadar a sosit momentul să organizăm pe blog un prim concurs cu premii. Concursul se va desfășura pe pagina noastră de facebook:  https://www.facebook.com/blogdemedicinisti, nu aici pe wordpress.

Regulament:

Scrieți într-un comentariu scurt (50-100 cuvinte) cum arată medicul ideal în viziunea voastră (nu e concurs de eseuri). Apoi dați share la acest post și convingeți-vă prietenii să vă aprecieze comentariul. Cititorii blogului vă pot aprecia de asemenea comentariul.

Concursul durează până în data de 24 martie la ora 22:00. Câștigătorii (autorii celor mai apreciate 3 comentarii) vor fi anunțați pe pagina de facebook în data de 25 martie și vor fi contactați pentru a stabili detaliile privind livrarea cărții. În caz de egalitate departajarea va fi făcută cu ajutorul site-ului random.org.

Cei trei câștigători vor primi câte o carte “Cine ești tu, doctore?” din partea autorilor acesteia. Cartea pune accept pe îmbunătățirea imaginii medicului, abordând probleme reale ale comunicării dintre medici, situații în care medicul îți face rău singur și multe altele. Recomand să fie citită de către oricine este interesat de facultatea de medicină.

Mult succes tuturor!

Condiția medicului

Două evenimente recente, care au marcat lumea medicală clujeană, m-au determinat să scriu acest articol. Primul este cazul paramedicului SMURD Florin Benea care la o vârstă fragedă (și după ce a fost salvator pentru foarte mulți de-a lungul timpului), se vede în situația de a nu se putea salva pe sine. Cel de al doilea este decesul unui cunoscut hematolog clujean.

În primii ani de facultate, după ce depășești perioada aceea de “depresie de anul întâi” și facultatea de medicină pare mai accesibilă, ajungi să te întrebi: „De ce se spune că medicina  este atât de grea?”. După ce te-ai adaptat cu ritmul de învățare, mari probleme nu ar trebui să mai existe. Însă mare problemă cu meseria de medic nu e faptul că mereu trebuie să fie la curent cu noile descoperiri din domeniul în care profesează sau că e nevoit în facultate să citească zeci (poate sute) de kilograme de cărți și cursuri (unele vechi și depășite, altele noi și interesante). Marea problemă, în opinia mea, este faptul că un medic vine în contact cu pacienți aflați în suferință. Nu e ușor, iar lucrurile acestea ori ajung să te afecteze, ori te desensibilizează.

Un medic psihiatru ne spunea că în specialitatea lui te întâlnești cu cele mai joase condiții ale existenței umane și că în lipsa unei bune “împăcări” între tine și propriul psihic, există posibilitatea să ajungi un nou caz de psihiatru care devine pacient. Patologia oncologică este întâlnită aproape în orice domeniu medical. Vorbesc despre patologia oncologică pentru că este una dintre cele mai “marcante” pentru un medic. Pacienții de cele multe ori decedează rapid sau se chinuie în fiecare zi pentru a obține câteva zile în pus de viață, iar medicii sunt cuprinși de un puternic sentiment de neputință.

Inevitabil, un medic bun, care se atașează într-un fel sau altul de fiecare pacient, suferă pierderi periodic. Un oncolog american afirma conform cărții „Împăratul tuturor bolilor: cancerul” (pe care, dacă nu ați citit-o, v-o recomand):

“Îmi cunosc pacienții, le cunosc frații și surorile, știu cum îi cheamă pe câinii lor, cum se numesc pisicile lor, durerea cea mai mare este că toate aceste povești de dragoste se sfârșesc.”

Acest articol nu se vrea a fi unul în care să plâng soarta medicilor, ci mai degrabă unul care să te facă pe tine, aspirant la acestă profesie, că conștientizezi un aspect pe care aceasta îl implică. Ești dator să lupți pentru fiecare pacient, dar nu te aștepta să poți muta munții din loc ca medic. Din păcate, medicina este foarte limitată. Paradoxal, cu cât citești și afli mai multe despre o boală cu atât îți dai seama de ce resurse limitate dispune medicina la ora actuală. Și peste tot auzim că medicina s-a modernizat, că tratăm cu succes multe afecțiuni. Este adevărat, tratăm multe dintre afecțiuni, dar pentru pacientul a cărei afecțiune nu are tratament eficient acest lucru este fără importanță (vezi cazul studentei de la medicină decedată astăzi din cauza unei boli “necunoscute”). Medicii spun, spre exemplu, că există un risc de 0.1% să faci o complicație după o anume intervenție chirurgicală (să zicem). Pentru medic 0,1 % este fără semnificație, dar pentru pacientul care face complicația respectivă este 100%. Dacă privești lucrurile din această perspectivă, și tratezi pacienți nu boli sau obiecte, atunci trebuie să te aștepți la dezamăgiri.

Curând vom organiza pe pagina de facebook a blogului (va fi anunțat și pe blog) un concurs cu premii. Nu vă dau mai multe detalii deocamdată, pentru a nu strica surpriza.

PS: La mulți ani tuturor doamnelor și domnișoarelor!

***

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi la articole (pe coloana din dreapta) și să ne dai un like pe FACEBOOK. Dacă acest blog ți-a fost sau îți este util te rugăm să-l recomanzi unui prieten.

O problemă a sistemului de sănătate

Încep acest articol cu o întrebare la care vă rog să răspundeți în comentarii: “Voi de ce credeți că nu merg lucrurile bine în sistemul de sănătate de la noi din țară?”

Atunci când vă gândiți să urmați facultatea de medicină, vă recomand să vă informați asupra problemelor pe care le are sistemul medical. Nu am scris acest articol doar pentru a-mi da aiurea cu părerea, ci am încercat să expun o situație actuală foarte probabilă.

Dincolo de vina pe care o poartă Ministerul Sănătății pentru că nu este capabil să gestioneze problemele din sănătate de atâția ani, eu cred că o mare parte din vină o poartă medicii. Poate nu ar fi bine să scriu acest articol în contextul actual, când încrederea pacienților în medici (oricum știrbită) scade cu fiecare zi care trece, dar este părerea mea și trebuie tratată ca atare. Nu mă refer la toți medicii, ci doar la aceia care și-au deschis clinici private sau cei care recrutează pacienți din spitale pentru a-i consulta în privat. Desigur, orientarea medicilor către clinicile private este de înțeles și de altfel o consecință directă a modului în care statul tratează problema salariilor medicilor.  Dar asta nu poate fi o scuză. Din păcate, la ora actuală, sistemul de sănătate de la noi din țară trece printr-o perioadă de tranziție. Privatizarea serviciilor medicale, până la un punct, poate să fie un lucru pozitiv. Dar orice se face, noi găsim o metodă românească pentru a ne fi nouă bine, iar cei care au de suferit sunt pacienții. Ca student care merge zilnic în spitale, îmi dau seama că nu mi-aș dori vreodată să fiu de cealaltă parte a baricadei, pacient. Desigur, nimeni nu își dorește să fie pacient, dar când spun asta mă refer la expresia “Numai pacient îi spitalele noastre să nu ajungi!”. Iar dacă spun asta, mergând prin spitalele din Cluj-Napoca, cred că nu mai are rost să mă refer la spitalele din orășelele mici. Nu mă refer la competențele medicilor, ci mai degrabă condițiile, aglomerația și birocrația dintr-un spital. Dar asta este o altă discuție.

De ce îi consider vinovați pe medici?

Să spunem că unii manageri ai spitalelor și unii șefi de clinici nu au niciun interes ca lucrurile să funcționeze bine la stat, dacă clinicile private merg din ce în ce mai bine. Ei obțin profit frumos de pe urma propriilor clinici private sau a diverselor comisioane primite de la unele clinici private. Omul merge la privat crezând că este tratat mai bine, dar de cele mai multe ori este tratat de aceiași medici care lucrează și la stat, ceea ce diferă sunt costurile pe care pacientul trebuie să le suporte și în unele cazuri și aparatura mult mai performantă care se găsește la privat. Presupun că se dă și mită (venită probabil din privat) unor manageri de spital pentru a nu investi banii „cu cap” spre dezvoltarea spitalului de stat. Și apoi tot ei se plâng de faptul că nu sunt bani, că doar statul (un cuvânt abstract de altfel) e de vină că sub-finanțează “sănătatea”. Dacă se calculează acel procent alocat către sănătate ne dăm seama că ar fi suficienți bani pentru un început de reformă, dacă s-ar dori asta. Dar nu se dorește. De ani de zile se dă vina pe sistem (orice ar reprezenta el), fără ca cineva să își asume responsabilitatea când lucrurile merg prost și fără ca cineva să ia atitudine în ceea ce privește schimbarea. Am văzut la un moment dat un reportaj despre spitalul de Timișoara (sper să nu greșesc, oricum în multe spitale e la fel) unde li se spunea pacienților că CT-ul din spital nu merge și erau sfătuiți să se îndrepte către o clinică privată. Clinica era deținută de o rudă a managerului spitalului, iar CT-ul de la stat funcționa foarte bine după spusele unor persoane din interior.

Acesta este un exemplu. La o simplă căutare mai puteți găsi 100. În ritmul acesta s-ar putea să trăim vremurile în care sistemul medical de stat va dispărea și vom lucra doar în cel privat. Este important ca studenții să acorde atenție și acestor aspecte al practicii medicale și să nu fie focalizați doar pe teorie.

***

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi la articole (pe coloana din dreapta) și să ne dai un like pe FACEBOOK. Dacă acest blog ți-a fost sau îți este util te rugăm să-l recomanzi unui prieten.

Motivele

„-I became a doctor for the same four reasons everybody does: chicks, money, power and chicks“, cam asta zicea Dr. Cox, unul din personajele principale din serialul Scrubs. Interesant că nu era foarte departe de realitate.

Salut, sunt Codrin, iar astăzi vreau să vorbim puțin despre motivele adevărate pentru care o persoană ar trebui să se înscrie la medicină, iar pentru asta, va trebui întâi să detaliem principalele motive pentru care mulți se trezesc în ultimii ani de facultate că nu le place meseria pe care și-au ales-o.

Faptul că ți-a plăcut în mod deosebit vreun serial ce are ca temă principală lumea medicală nu este un motiv bun pentru a veni aici. Normal că te atrage ideea da a avea pe lângă bani și femei, putere; să depindă viața unei alte persoane de cât de bine ești tu în stare să performezi e o senzație ce nu poate fi descrisă în cuvinte. Normal că ideea de a deveni un dumnezeu creștin în miniatură te încântă, dar dacă ăsta e singurul motiv…mai bine nu; întrucât, credeți-mă, 99% dintre voi nu aveți idee de cât efort e nevoie ca să fii un student bun; iar de la student bun până la mini-dumnezeu, e un adevărat periplu, a cărui lungime și greutate nici măcar nu-mi pot permite să afirm că o cunosc. Ca să ajungi, House, Derek Sheppard sau John Dorian va fi nevoie să faci niște sacrificii pe care poate sub 10% din cei ce termină medicina le vor face. Dacă vii aici vei fi nevoit să muncești. Asta dacă nu vrei să ajungi un medic ratat.

Un alt motiv frecvent e…că zice mama, sau tata, că au avut ei un vis din copilărie să devină medici și nu s-a realizat sau că poate vor să continui tu tradiția familiei de 10 generații de medici. Vrei să știi adevărul? Ei bine, mă-ta și tac-tu, în ciuda faptului că îți vor binele (și pentru asta trebuie să-i apreciezi mereu), pot să-și arunce frustrările și visele neîmplinite pe tine. Într-un fel ei cred că ce-i face pe ei fericiți te va face și pe tine; uitând că suntem oameni diferiți, cu nevoi diferite, bieții de ei îți pavează drumul spre iad cu intenții bune. Așa că fă ceea ce te face pe tine fericit, sau cel puțin ceea ce crezi că te va face. Dacă vrei să te faci artist, fă-te artist, dacă vrei să te faci doctor, fă-te doctor; asta dacă nu vrei să ajungi nefericit la cine știe ce vârstă și să începi să-i blamezi pentru că te-au pus să te faci doctor, că nu e vina lor, e vina ta că i-ai ascultat. Iar dacă vor pune presiune pe tine cu șantaje emoționale sau altele, tu du-te înainte pentru că fericirea ta e cea mai importantă.

Aici se vine pentru că e o vocație. Medicina te cheamă, iar dacă ai puțin noroc te seduce încet, cu anii. E foarte dificil să îți dai seama că asta vrei încă din liceu; uneori e dificil să faci asta în timp ce-o studiezi, având în vedere numărul mare și divers de specializări. Iar referitor la mine…am fost un norocos. Nu-mi plăcea decât biologia; chimia în mare parte, până la proteine, glucide, lipide am urât-o din suflet, la seriale medicale mă uitam, iar când vine vorba de sacrificiul pentru alții…relativ. Am avut însă o puternică intuiție după care m-am luat. Dacă eram sigur de un lucru, era că nu există o altă variantă în afară de medicină.

M-am descoperit pe parcurs, descoperind-o pe ea și am ajuns la concluzia că ador din ce în ce mai mult ce fac, dar nu toți suntem la fel de norocoși; continuați să vă redescoperiți și să progresați în fiecare zi. Vă doresc ca atunci când veți păși pe holurile oricărei universități de medicină, să fiți mândri și siguri că asta este viața pe care vi-o doriți. Numai așa toate obstacolele vor fi mai ușor de trecut.

Data viitoare vorbim despre importanța modelelor în viața unui medicinist sau chiar în viața unui om. Există oameni care îți schimbă viziunea la 180 de grade doar prin felul lor de a fi și mă simt norocos că mi-au ieșit în cale.

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi la articole (pe coloana din dreapta) și să ne dai un like pe FACEBOOK. Dacă acest blog ți-a fost sau îți este util te rugăm să-l recomanzi unui prieten.