Motivele

„-I became a doctor for the same four reasons everybody does: chicks, money, power and chicks“, cam asta zicea Dr. Cox, unul din personajele principale din serialul Scrubs. Interesant că nu era foarte departe de realitate.

Salut, sunt Codrin, iar astăzi vreau să vorbim puțin despre motivele adevărate pentru care o persoană ar trebui să se înscrie la medicină, iar pentru asta, va trebui întâi să detaliem principalele motive pentru care mulți se trezesc în ultimii ani de facultate că nu le place meseria pe care și-au ales-o.

Faptul că ți-a plăcut în mod deosebit vreun serial ce are ca temă principală lumea medicală nu este un motiv bun pentru a veni aici. Normal că te atrage ideea da a avea pe lângă bani și femei, putere; să depindă viața unei alte persoane de cât de bine ești tu în stare să performezi e o senzație ce nu poate fi descrisă în cuvinte. Normal că ideea de a deveni un dumnezeu creștin în miniatură te încântă, dar dacă ăsta e singurul motiv…mai bine nu; întrucât, credeți-mă, 99% dintre voi nu aveți idee de cât efort e nevoie ca să fii un student bun; iar de la student bun până la mini-dumnezeu, e un adevărat periplu, a cărui lungime și greutate nici măcar nu-mi pot permite să afirm că o cunosc. Ca să ajungi, House, Derek Sheppard sau John Dorian va fi nevoie să faci niște sacrificii pe care poate sub 10% din cei ce termină medicina le vor face. Dacă vii aici vei fi nevoit să muncești. Asta dacă nu vrei să ajungi un medic ratat.

Un alt motiv frecvent e…că zice mama, sau tata, că au avut ei un vis din copilărie să devină medici și nu s-a realizat sau că poate vor să continui tu tradiția familiei de 10 generații de medici. Vrei să știi adevărul? Ei bine, mă-ta și tac-tu, în ciuda faptului că îți vor binele (și pentru asta trebuie să-i apreciezi mereu), pot să-și arunce frustrările și visele neîmplinite pe tine. Într-un fel ei cred că ce-i face pe ei fericiți te va face și pe tine; uitând că suntem oameni diferiți, cu nevoi diferite, bieții de ei îți pavează drumul spre iad cu intenții bune. Așa că fă ceea ce te face pe tine fericit, sau cel puțin ceea ce crezi că te va face. Dacă vrei să te faci artist, fă-te artist, dacă vrei să te faci doctor, fă-te doctor; asta dacă nu vrei să ajungi nefericit la cine știe ce vârstă și să începi să-i blamezi pentru că te-au pus să te faci doctor, că nu e vina lor, e vina ta că i-ai ascultat. Iar dacă vor pune presiune pe tine cu șantaje emoționale sau altele, tu du-te înainte pentru că fericirea ta e cea mai importantă.

Aici se vine pentru că e o vocație. Medicina te cheamă, iar dacă ai puțin noroc te seduce încet, cu anii. E foarte dificil să îți dai seama că asta vrei încă din liceu; uneori e dificil să faci asta în timp ce-o studiezi, având în vedere numărul mare și divers de specializări. Iar referitor la mine…am fost un norocos. Nu-mi plăcea decât biologia; chimia în mare parte, până la proteine, glucide, lipide am urât-o din suflet, la seriale medicale mă uitam, iar când vine vorba de sacrificiul pentru alții…relativ. Am avut însă o puternică intuiție după care m-am luat. Dacă eram sigur de un lucru, era că nu există o altă variantă în afară de medicină.

M-am descoperit pe parcurs, descoperind-o pe ea și am ajuns la concluzia că ador din ce în ce mai mult ce fac, dar nu toți suntem la fel de norocoși; continuați să vă redescoperiți și să progresați în fiecare zi. Vă doresc ca atunci când veți păși pe holurile oricărei universități de medicină, să fiți mândri și siguri că asta este viața pe care vi-o doriți. Numai așa toate obstacolele vor fi mai ușor de trecut.

Data viitoare vorbim despre importanța modelelor în viața unui medicinist sau chiar în viața unui om. Există oameni care îți schimbă viziunea la 180 de grade doar prin felul lor de a fi și mă simt norocos că mi-au ieșit în cale.

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi la articole (pe coloana din dreapta) și să ne dai un like pe FACEBOOK. Dacă acest blog ți-a fost sau îți este util te rugăm să-l recomanzi unui prieten.

Modulul de Chirurgie

Al doilea modul încheiat din anul al IV-lea a fost cel de Chirurgie. Acesta include chirurgia generală (cu rotații la stagii pe la clinicile de chirurgie oncologică, chirurgie plastică și chirurgie cardiovasculară) și chirurgia buco-maxilo-facială (BMF).

Ori mi-am pierdut inspirația, ori nu îmi dau seama ce ar trebui să vă povestesc despre acest modul.

Pe scurt, aș putea spune ca a fost un modul destul de liber în ceea ce privește programul. Ore de luni până joi de la 8:00 la 14:00, iar vinerea cu două ore mai puțin. În plus, lunea și miercurea încă două ore de BMF pentru cine avea chef să meargă. În total modulul a avut 15 credite (13 chirurgie + 2 BMF). Seria din care fac parte a făcut chirurgie la clinica Chirurgie I. Pot spune că cele 8 săptămâni (cât a durat acest modul) au reprezentat o experiență foarte frumoasă și poate unică, datorată mai ales domnului profesor Constantin Ciuce.

Cu ce am rămas după acest stagiu?

În primul rând, mi-am confirmat faptul că nu vreau să devin chirurg generalist, că reprezintă o specializare care nu e pe placul meu din mai multe motive. Pentru a nu vă strica imaginea în ceea ce privește chirurgia, mă voi limita doar la a spune că agitația continuă dintr-o secție de chirurgie generală care deservește și urgențele mi-au transmit o stare de stres.

În al doilea rând, am înțeles încă o dată câte probleme de ordin organizatoric și managerial pot să existe într-un spital, probleme despre care nu eram așa conștient în anii preclinici. De altfel am constatat acest lucru și în timpul modulului precedent. Una este medicina în cărti, alta este medicina îngrădită de posibilitățile materiale ale spitalului în care se desfășoară. Apropo de acest fapt, să nu credeți că lipsa fondurilor în spitalele de la noi are doar părți neagative. Ne povestea un cadru didactic în modulul de gastroenterologie că la un congres european medicii străini ziceau că în România s-a dezvoltat foarte mult ecografia și că “îi batem pe toți” în ceea ce privește pregătirea medicilor care fac ecografie. De ce? Pentru că ecografia e ieftină și foarte multă vreme nu ne-am permis investigații mai scumpe. Nu ne prea permitem nici acum.

În al treilea rând, faptul că am avut acces la pacienți cu patologii diverse (inclusiv traumatisme), a reprezentat un avantaj. Aceasta este o caracteristică importantă a clinicii.

Trebuie menționat că a fost pentru prima dată când ponderea examenului practic a fost atât de mare (70%, sau mai bine zis 85% dacă se consideră și evaluarea asistentului de grupă), pe când examenul scris a reprezentat doar 15% din nota finală. Fiecare student mergea in biroul domnului profesor (pentru care am un respect deosebit, în general când vorbesc despre cadre didactice nu folosesc această formulare) și discutau împreună cazul după anamneza și examenul obiectiv al pacientului tras la sorți.

Examenul de BMF a constat în 10 grile cu alegere multiplă.

Una peste alta, consider că ceea ce a fost mai greu din anul al IV-lea a trecut și sfătuiesc orice serie care va fi pusă în situația de a alege clinicile din anul al IV-lea să nu ezite și să aleagă Medicală III+Chirurgie I. În opinia mea și a colegilor mei este a fost cea mai bună alegere pe care o puteam face în anul al IV-lea. Nu mai este atât de rău la Chirurgie I cum s-a spus în anii trecuți.

***

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi la articole (pe coloana din dreapta) și să ne dai un like pe FACEBOOK. Dacă acest blog ți-a fost sau îți este util te rugăm să-l recomanzi unui prieten.

Admitere UMF Craiova

Au fost publicate primele informații despre admitere. Voi evidenția doar modificările care au apărut față de anul trecut.

În primul rând, la biologie programa pentru examenul de admitere include doar manualul de biologie de clasa a XI-a (cartea roșie adică), a fost scos celălalt manual, după cum urmează:

BIOLOGIE – manual pentru clasa a XI-a

Autori: Dan Cristescu, Carmen Sălăvăstru, Bogdan Voiculescu, Cezar Th. Niculescu, Radu Cârmaciu

Editura CORINT, Bucureşti, 2008, 2014

ISBN: 978-973-135-366-1

Celula şi ţesuturile (pag. 5-11)

Sistemul nervos (pag. 13-37)

Analizatorii (pag. 38-53)

Glandele endocrine (pag. 54-61)

Mişcarea (pag. 63-72)

Digestia şi absorbţia (pag. 74-82)

Circulaţia (pag. 84-95)

Respiraţia (pag. 97-101)

Excreţia (pag. 103-106)

Metabolismul (pag. 108-115)

Funcţia de reproducere (pag. 116-123)

Organismul – un tot unitar (pag. 124-126)

În al doilea rând, cartea de grile cuprinde grile diferite față de cărțile din anii trecuți, câteva noutăți pe care este bine să le studiați. Cartea de grile se poate achiziționa de la tipografia facultății (Facultatea veche – extensie).

Chimia și fizica sunt în continuare la alegere, iar tematica a rămas aceeași și o puteți studia în detaliu pe site-ul UMF.

Date concurs:

- la programele de studii Medicină, Medicină Dentară, Farmacie: 22 iulie 2015 ora 10.00.

- la programele de studii Moaşe, Asistenţă Medicală Generală, Balneo-fiziokinetoterapie şi Recuperare, Tehnică Dentară: 24 iulie 2015 ora 10.00.

Taxa de înscriere pentru examenul de admitere este 250 de lei.

Simularea are loc pe 09 mai 2015 la ora 10.00.

Orice modificare și anunț important va fi publicat pe site-ul UMFCV, unde puteți găsi și informații despre admiterea cetățenilor străini.

Baftă la învățat tuturor, știu că este o perioadă grea, dar toți trecem prin asta. 

www.umfcv.ro

***

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi la articole (pe coloana din dreapta) și să ne dai un like pe FACEBOOK. Dacă acest blog ți-a fost sau îți este util te rugăm să-l recomanzi unui prieten.

Anul IV, semestrul I

You have the ability to choose which way you want to go. You have to believe great things are going to happen in your life. Do everything you can – prepare, pray and achieve – to make it happen.

Anul IV cu siguranță a fost cel mai așteptat an și vă mărturisesc că încă din anul I mă gândeam : Oare când am să ajung să simt că sunt cu adevărat student la medicină?”. După un semestru încheiat iată gândurile mele:

  • Am avut multă libertate, în sensul că semestrul I a fost unul ușor pentru mine, însă semestrul viitor se anunță a fi mai dificil (cu totate acestea nu prea am avut timp liber pentru ca trebuia să îmi pregătesc orele de histologie)
  • Am avut stagii de chirurgie generală, urologie și ortopedie (rotație) care per total m-au adus de la agonie la extaz. Stagiul de chirurgie a fost de departe preferatul meu, cred ca au fost cele mai frumoase 7 săptămâni de facultate. Poate în altă viață m-aș fi făcut chirurg, cine știe.
  • La polul opus, cele mai multe frustrări și dezamăgiri le-am avut în această sesiune, și cred că s-a văzut asta în ultimul meu post
  • În timpul stagiului de ortopedie mi-am dat seama că am niște lacune destul de mari la anatomie
  • La chirurgie am învățat din nou anatomia topografică, și mi-am dat seama cât de frumoasă și logică ar fi putut fi această materie, dacă aș fi avut profesorii potriviți. Până la urmă, acesta este rolul anilor clinici: să îți reamintească materia anilor preclinici, să te facă să o înțelegi și să o aplici.
  • Pe lângă aceste stagii, am mai făcut puericultură și medicina muncii.
  • Mi-am ales ca și facultative: farmacologie clinică și medicină paliativă.
  • Presesiunea a fost destul de stresantă, pentru că materia a fost multă, însă materia învățată m-a ajutat mult pentru sesiune.
  • Sesiunea nu a fost grea, după părerea mea, și a trecut relativ repede. Mare parte din materie o aveam învățată din timpul anului sau din vacanță, așa că totul a decurs bine. (Ia, ghiciți, cine învăța în 25 decembrie și 1 ianuarie?)
  • Concluzie: cel mai frumos semestru de până acum.

 Aceasta este strict părerea mea personală și nu reflectă gândirea tuturor colegilor mei, de aceea vă rog să nu mă credeți pe cuvânt în legătură cu nimic.

Vă aștept să îmi scrieți în comentarii cum a fost semestrul vostru sau dacă aveți alte întrebări referitoare la minunatul tărâm al anului IV, le aștept cu drag. Vacanță plăcută în continuare!

***

Dacă îți place blogul te invităm să te abonezi la articole (pe coloana din dreapta) și să ne dai un like pe FACEBOOK. Dacă acest blog ți-a fost sau îți este util te rugăm să-l recomanzi unui prieten.

Vacanța e frumoasă – sau de ce să nu ai restanțe pe toamnă

Bună ziua tuturor!

De mult nu mi-am mai făcut apariția pe acest blog, au intervenit mai multe lucruri care m-au împiedicat din a continua cu această activitate. Însă acum am revenit și sunt gata să vă povestesc detaliile unei experiențe prin care majoritatea studenților trec cel puțin o dată în decursul celor 6 ani de medicină – terifianta sesiune de toamnă! Cum este prima sesiune pentru unii din noi, m-am gândit că momentul este tocmai cel potrivit.

Primul meu sfat în legătura cu treaba asta mai dubioasă ar fi să încercați să NU aveți examene pe toamnă(evident!). De ce? Păi răspunsul este cel firesc: nu are nimeni dispoziția necesară de a sta în casă când lumea se distrează, merge la mare și se vede cu toți prietenii de pe toate meleagurile care sunt acasă vară. Eu am ales să am un examen pe toamnă mai mult din lejeritate, m-am gândit și eu la rândul meu că vara e lungă și că oricum îmi pot permite să fac acest sacrifiu – sacrificiu pe care în final am fost și nevoită să îl fac.

Știm cu toții de ce ne place vacanța de vară, de ce ne plac vacanțele în general: pentru că atunci ne putem deconecta pentru o perioadă de la tot haosul informațional cu care suntem bombardați. Și prin asta nu sugerez că ar fi o corvoadă, am ajuns la facultatea de medicină deoarece la un moment dat ne-am gândit că asta am vrea să facem pentru tot restul vieții. Însă toți avem nevoie de un timp de respiro și revenind la ideea anterioară, pentru asta avem vacanțe!

Poate altor studenți care au trecut prin experiența sesiunii de toamnă le-a fost mai ușor să se adapteze la învățatul de dimineața până seară, la statul în bibliotecă cu orele, la maldărele de cărți, atlasele, scheme, tabele și alte materiale didactice zăcând pe birou nestingherite. În schimb mie mi-a fost groaznic de greu să mă adaptez. E greu când te-ai dezobișnuit de ritmul din timpul anului universitar, când săptămânal mai acumulezi o serie de informații și încă una și tot așa, până când, spre finalul semestrului, cunoștințele acumulate sunt destul de vaste, însă, cum ele au venit pe rând, reușești să le manageriezi într-un fel sau altul. În vară, lucrurile stau altfel, sau cel puțin, pentru mine personal, au stat altfel. Și aici mă refer în principal la perioada de acomodare. Da, acomodarea cu ideea de a învăța în vară pentru o restanță. Important este să îți lași timp. Evident ieși în câștig dacă ești cu capul pe umeri și te apuci din timp să faci câte ceva, azi o schiță, mâine un conspect, și uite așa reușești să te aduci cumva pe linia de plutire până cu vreo 2, 3 săptămâni înainte de examen, când treaba devine serioasă tare. Deja vorbim de partea de power-studying, în care mintea ta ar trebui deja să se adapteze la condițiile de examen și să lupte cu toată forța.

Mai există însă un aspect. Poate sunt eu mai ciudată în gândire din punctul ăsta de vedere, dar poate exista situația în care tu nu simți că poți lua acel examen pentru că efectiv realizezi că efortul depus de tine nu a fost suficient. Pur și simplu, e ca și cum ai simți că nu meriți să iei acel examen. Și da, a fost unul din gândurile mele. Nu, nu este o scuză stupidă pentru că nu mi-am luat examenul, nu sunt genul de persoană care își caută scuze când este pusă față în față cu un eșec. Deși mi-a fost greu să mă apuc de învățat, mi-a fost groaznic de greu să mă gândesc că am un examen de dat în septembrie, cumva- cumva m-am pus pe treabă și efortul meu a fost răsplătit în final cu nota maximă. Sincer mi-aș dori să le treacă mai multor oameni prin cap treaba asta. Până la urmă nu a venit nimeni la medicină ca să treacă prin facultate și prin materii ca gâsca prin apă, după cum spune vorba românului, ci mai degrabă să învețe o meserie care este pe cât de grea, pe atât de frumoasă. Recunosc, e hilar să mai auzi câte o bâlbă de la vreun examen, unde probabilitatea ca acestea să existe este evident mai mare decât în mod normal, fiind prezent și factorul stresului, deși ideal ar fii ca aceaste situații să fie cât mai rare cu putință.

Revenind într-un final la ideea principală: dacă acum stai fără pic de chef de viață  (mă refer aici în principal la cheful de învățat, pentru că sigur ai chef să faci curat, să numeri stele de pe cer sau să te apuci să scrii o carte) în fața unui dispozitiv și citești acest articol, o să te rog să te gândești la vara frumoasă pe care sigur nu o vrei perturbată după un alt an în focuri la medicină și să te pui pe treabă!